Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, șapte ani de împliniri chiriarhale

04 Ianuarie 2022

Marți, 4 ianuarie 2022, s-au împlinit șapte ani de la întronizarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim ca arhiepiscop ales al eparhiei Romanului și Bacăului. Acest reper istoric eparhial a fost comemorat prin rugăciune liturgică și slujbă de mulțumire înălțate în stăvechea catedrală a Romanului închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, de soborul preoților din administrația eparhială, în prezența autorităților locale și centrale, a reprezentanților preoților din cele cinci protopopiate și a credincioșilor romașcani.

Evenimentul a debutat încă de la primele ore ale dimineții prin săvârșirea Sfintei Liturghii de către un sobor de preoți din administrația eparhială, sub protia părintelui arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, urmată de slujba de Te Deum în semn de mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim și a Eparhiei Romanului și Bacăului.

La finalul slujbei, părintele vicar a adresat, în numele administrației eparhiale, un cuvânt în care a reliefat calitatea lucrării arhierești înnoitoarea a Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim în cei șapte ani de arhiepiscopat.

„Întâlnirea de astăzi este o ducere aminte a unui eveniment care în urmă cu 7 ani se înscria în istoria acestei eparhii sub o formă unică. Atunci Vlădica Ioachim a fost numit primul arhiepiscop ales al acestei de Dumnezeu păzite eparhii. Aș vrea să spun că fiecare om vine pe pământ cu un scop și încearcă să-și împlinească acest deziderat pe care Dumnezeu i l-a dat sub diferite forme. Unii răscolesc în trecut pentru a pune în valoare ceea ce alții au făcut, încercând să valorifice potențialul trecutului pe care contemporanii acelui veac nu l-au făcut. Alții, în schimb, lăsând la o parte trecutul ca fiind ceva ce nu mai face parte din viața lor, încearcă să facă din viitor ceva valoros. Drept pentru care se implică luând exemplul trecutului actualizându-l la prezent și transformându-l într-un viitor frumos. Este și cazul Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim care în tot acest timp, ca arhiereu vicar al acestei eparhii și ca arhiepiscop, a acceptat să facă din trecutul acestei arhiepiscopii ceva care să rămână în viitor sub o altă formă decât a fost până atunci. Simpla vedere a lucrurilor întâmplate aici poate defini osteneala de fiecare zi a Chiriarhului nostru”.

Totodată, în cuvântul său părintele vicar a rememorat câteva dintre lucrările împlinite în plan edilitar la Centrul eparhial în ultimii șapte ani, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, referindu-se în special la întregirea ansamblului arhitectonic prin construirea Casei „Sf. Ierarh Dosoftei” și reabilitarea Palatului arhiepiscopal, la reabilitarea Fundației „Episcop Melchisedec” și la activitățile desfășurate aici prin serviciile socio-educaționale oferite în special tinerilor și vârstnicilor aflați în nevoi, dar și la edificiile ecleziastice aflate în curs de finalizare, amintind de catedralele din principalele orașe ale județului Bacău, dar și de principalele centre social-filantropice protopopești. La toate acestea adăugându-se cel mai nou proiect eparhial aflat în derulare, vechea clădire a Spitalului Precista din Roman, care a primit aprobarea pentru finanțare și s-a semnat contractul pentru începerea lucrărilor. Este ultima dintre bucuriile pe care la încercăm acum, aceea de a fi parte a acestui timp și de a încerca de a-l face viabil. Sperăm ca după cinci luni să vedem începutul acestei lucrări”.

Toată această lucrare chiriarhală desfășurată de-a lungul a 22 de ani, iar mai intens din anul 2015, a avut ca imbold misionar grija față de păstoriți. „Ne-am putea întreba ce l-a determinat pe Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim să facă toate aceste lucruri. Aș spune că în primul rând grija pentru oamenii pe care îi are în preajmă sau față de cei pe care i-a binecuvântat pentru a fi păstori ai săi. Această grijă pentru oameni a fost laitmotivul vieții sale atunci când a fost ales arhiereu în anul 2000 sau când a fost numit arhiepiscop în 2015. În acest demers și-a ales două ajutoare de nădejde: dreptatea și bunătatea. Împletirea acestora două duce la o identitate cu totul aparte și imprimă omului caracteristica celui ales de Dumnezeu.Înaltpreasfinția voastră vă urăm să rămâneți și drept și bun, așa cum Dumnezeu va lăsat să fiți!”

Apoi, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, reflectând la demnitatea arhiereacă ce i s-a conferit de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a spus că aceasta este o continuă jertfire de sine, iar responsabilitatea acestei slujiri reiese din grija părintească față cei pe care îi poartă în rugăciune:

„Consider că astăzi este ziua aniversară a eparhiei, întrucât ierarhul trebuie să se contopească cu eparhia care i-a fost rânduită de Sfântul Sinod pentru a o coordona din toate punctele de vedere. În cuvântul pe care l-am adresat atunci când am primit darul arhieriei, am spus că mitra care se așază pe capul arhiereului reprezintă coroana împărătească a înaltei preoții, însă când mi s-a pus acea mitră pe cap am simțit mai curând coroana de spini pe care contemporanii lui Hristos I-au așezat-o pe cap. Am încercat să urc pe propria Golgotă pentru a simți bucuria întâlnirii cu Hristos și aș putea spune că am satisfacții în calitatea mea de ceea ce sunt prin darul lui Dumnezeu. La început, când ți se dă o misiune, te simți singur, dacă nu ai conștiința prezenței lui Dumnezeu. În calea mea au ieșit însă oameni care m-au ajutat să duc crucea mai departe și coroana de spini pe care să o așez pe dealul Golgotei. Dacă este să mă refer la responsabilitatea unui ariereu, este suficient să mă gândesc la cele peste șase sute de mii de fii și fiice duhovnicești ai eparhiei și la cei șapte sute de preoți care slujesc în parohiile ce fac parte administrativ-canonic din Arhiepiscopia noastră”.

În încheierea cuvântului său, Înaltpreasfinția sa a vorbit despre reabilitarea Spitalului Precista din Roman, un proiectul de suflet pentru care, împreună cu cei implicați în realizarea lui, a depus eforturi susținute și care este o împlinire în memoria episcopului nepereche Melchisedec Ștefănescu:

„La întronizarea mea ca arhipăstor al acestei eparhii am spus că aș vrea să fac multe lucruri, pe multe le-am împlinit, iar altele sunt în curs de finalizare. Mă gândesc la faptul că Spitalul Precista este un proiect amplu care așteaptă să fie finalizat, ca o împlinire în amintirea marelui episcop al Romanului Melchisedec Ștefănescu. Iar dacă el a spus despre Roman că este azilul bătrâneților lui, eu aș spune că Spitalul Precista este azilul bătrâneților mele. Văzând cum se repară fiecare rană a acestui edificiu spitalicesc provocate de negura vremurilor și ostilitatea istoriei, voi considera că va fi o rană vindecată  a sufletului meu. Vă mulțumesc pentru bilanțul pe care l-ați făcut și pentru contribuția fiecăruia la această liturghie pentru că viața noastră trebuie transformată în liturghie, altfel totul este în van. Sperăm ca Dumnezeu să ne țină sănătoși și împreună pentru a putea să împlinim lucrarea ce ne-a fost rânduită de Dumnezeu pentru a o împlini și să se recunoască în ea”.

Apoi, toți cei prezenți s-au deplasat în sala de conferințe a Casei „Sf. Ierarh Dosoftei” pentru a participa la partea a doua a evenimentului din această zi, ce a constat în lansarea volumului „Pridvoare. Monografia centrului eparhial de la Roman”, apărut la Editura Filocalia a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului în anul 2021, de către dna Mioara Ignat, inspector eparhial.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul psaltic „Diaconia” al Catedralei arhiepiscopale.