În ziua de sărbătoare închinată de Sfânta Biserică Schimbării la Față a Domnului Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Parohia „Învierea Domnului” din municipiul Bacău, în contextul serbării hramului de vară al acestei comunități ecleziastice. Din soborul slujitorilor au făcut parte preoți din administrația eparhială, dar și preoți de la parohiile din municipiul Bacău, coordonați de preotul Eugen Ciprian Ciuche, protopop al Protopopiatului Bacău.
Credincioșii băcăuani au trăit bucuria comuniunii liturgice cu prilejul hramului de vară al Parohiei „Învierea Domnului”, având în mijlocul lor pe Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului. Sub privirea blândă a Maicii Domnului din icoana făcătoare de minuni adusă de la Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” - Giurgeni pentru a împlini acest moment de har, preoții și credincioșii prezenți s-au regăsit în rugăciune într-o zi de sărbătoare care invită la renaștere duhovnicească și împărtășire din har și lumină.
După citirea pericopei evanghelice (Matei, 17, 1-9), cuvântul de învățătură a fost adresat credincioșilor și preoților prezenți de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, care a vorbit despre revelarea Preasfintei Treimi pe Muntele Taborului și despre dumnezeirea Domnului Iisus Hristos, așa cum este relatată de Sfintele Scripturi și cum este zugrăvită iconografic:
„Hristos este o axă tridimensională pentru faptul că El Se urcă pe Tabor cu cei trei apostoli, vorbește cu cei doi corifei ai Vechiului Testament și apoi vorbește cu Tatăl pe Care nu L-a părăsit niciodată, deși S-a întrupat, chip de rob luând, făcându-se asemenea nouă afară de păcat, cum precizează Sfântul Apostol Pavel (Filipeni 2,7). Această triadă trebuie să ne lumineze și noi să credem în ea pentru că este Domnul Dumnezeul nostru. Această triadă S-a arătat pe malul Iordanului, la începutul activității publice de predicare a Evangheliei. Pe Muntele Taborului, Iisus era cu Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan. Domnul Iisus S-a depărtat de ei pentru a Se ruga, iar apostolii au stat la o oarecare distanță. În timp ce Se ruga, Sfinții Apostoli au văzut pe profetul Ilie și pe profetul Moise care vorbeau cu Iisus despre pătimirile Sale, așa cum relatează tradiția Bisericii. Fața Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe ca lumina, așa cum Îl vedem în icoana Schimbării la Față”.
Referindu-se la reprezentarea iconografică a Schimbării la Față, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre vederea duhovnicească a luminii necreate care izvorăște din Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Această vedere este rezultatul încordării ființei umane și al descoperirii dumnezeiești, mărturie fiind experiența mistică a Sfântului Apostol Pavel (2 Corinteni 12,2):
„Pe Iisus Îl vedem în centrul icoanei, în haine luminoase și în spatele Lui vedem mandorla care este de culoare cu atât mai întunecată, cu cât cercurile concentrice se apropie de El, nu pentru ca să se vadă hainele Lui mai strălucitoare, ci pentru a arăta că Dumnezeu este prezent în toată creația prin energiile Sale divine. Acest tablou ne vorbește despre faptul că Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și adevăr (Ioan 4,4). Apostolii se uitau la chipul Domnului Iisus Hristos, dar atunci când a apărut acea efuziune de lumină necreată, iar norul luminos i-a înconjurat, auzindu-se acele cuvinte Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit, pe Acesta să-L ascultați, ei au devenit neputincioși, nemaiputând să vadă lumina dumnezeirii cea întreit strălucitoare. Pentru a vedea această lumină a dumnezeirii celei întreit strălucitoare trebuie să fii pregătit, nu pentru a o vedea cu ochii trupești, ci cu ochii lăuntrici, cu ochii de gând, cu ochii achimiți care nu se închid niciodată. Ochi care privesc dincolo de ceea ce vedem cu ochii fizici, natura și tot ceea ce ne înconjoară. Ochii de gând trec dincolo de imanentul acestei existențe, trec până în transcendentul divin și ne aduc imagini pe care noi nu le putem explica cu cuvinte convenționale. Îl avem pe Sfântul Pavel care a fost răpit până la al treilea cer și a auzit cuvinte pe care mintea umană nu le poate înțelege”.
Așezând în paralel experiența taborică a Sfinților Apostoli și a profeților Vechiului Testament, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a subliniat importanța pregătirii ascetice și parcurgerea treptelor duhovnicești ale îndumnezeirii necesare vederii luminii necreate. De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre împărtășirea din lumina necreată de către credincioșii de astăzi, prin nevoință duhovnicească, după modelul sfinților apostoli, dar și al sfinților români, amintind în finalul cuvântului său despre proclamarea oficială a canonizării sfinților Cleopa și Paisie de al Neamț, părinți duhovnicești și mari nevoitori, cinstiți în contextul sărbătorilor închinate anual sfinților nemțeni:
„Când au văzut lumina, apostolii au căzut cu fețele la pământ. Ei au văzut pe Același Hristos Care era și pe Tabor, dar și în sânul Preasfintei Treimi și au vrut să imortalizeze această imagine, așa cum noi încercăm astăzi, cu mijloacele moderne, să păstrăm ceea ce ne este drag și cele ce ne sunt amintiri frumoase, după cum este scris undeva: amintirile sunt singurul rai din care nu te poate alunga nimeni. După ce acea lumină s-a retras în lăuntrul lui Iisus, apostolii au putut din nou să-L vadă, să-I vadă fața umană. După Înviere nu s-a mai văzut umanul, se vedeau stigmatele în mâinile Sale și rana din coasta Lui, iar El a trecut prin ușile încuiate, arătând că era Dumnezeu și om. Lumina taborică nu a putut fi văzută de Sfinții Apostoli, dar a putut fi văzută de cei doi mari asceți ai Vechiului Testament care au postit asemenea Domnului Iisus timp de 40 de zile: Moise, pe Muntele Sinai, când a primit Tablele Legii și Ilie, pe Muntele Carmel, unde a fost întărit de harul lui Dumnezeu pentru a putea vorbi poporului lui Israel și regelui Ahab. Deci pentru a vedea pe Hristos trebuie mai întâi să te luminezi la interior, să faci pocăință, să te cunoști cine ești, să ajungi la iluminare și apoi la îndumnezeire. Starea de neîncetată pocăință, de iluminare și starea de îndumnezeire, pe acestea trebuie să le descoperim fiecare în acest text scurt evanghelic. Să căutăm această lumină pentru că ea se instalează pe chipul nostru ca o teofanie permanentă, dar pentru aceasta trebuie să ne nevoim. Mâine vor fi proclamați ca sfinți ai Bisericii noastre doi mari isihaști care au experimentat această lumină taborică: Părintele Paisie și Părintele Cleopa de la Sihăstria, duhovnicii și călăuzitorii unora dintre noi care încă mai suntem în viață. Ei, care au experimentat rugăciunea lui Iisus și care s-au rugat permanent chiar lucrând, ajunseseră la starea de extaz mistic, acea stare când ești răpit din lumea aceasta, în trup fiind, și preguști din Împărăția lui Dumnezeu anumite crâmpeie care te ajută să ajungi la starea de nepătimire”.
Tot acum, părintele secretar eparhial Ciprian Ioan Ignat a dat citire poemului Triada și Lumina necreată, alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim pentru această sărbătoare.
La final, preotul paroh Ionuț Avram a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim în numele preoților acestui sfânt altar, al membrilor consiliului parohial și al enoriașilor, pentru faptul că a venit în mijlocul comunității parohiale la acest ceas de sărbătoare, când este serbat hramul paraclisului parohial, aflat la demisolul Bisericii „Învierea Domnului”.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de Grupul Gheorghe Pelerinul din Piatra Neamț.
