Alături de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, la ceas aniversar, s-au aflat preoți din administrația eparhială, consilieri, inspectori, protopopi, dar și credincioși din Eparhie, care au dorit să adreseze Ierarhului un gând de apreciere cu acest prilej.

După Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, săvârșită în Catedrala arhiepiscopală într-o atmosferă sobră, în conformitate cu normele sanitare în vigoare, soborul preoților protopopi, sub protia părintelui Arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, a săvârșit o slujbă de Te Deum ca prinos de mulțumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, la împlinirea vârstei de 67 de ani.

La finalul slujbei, în numele ostenitorilor de la Centrul eparhial, al preoților și al fiilor și fiicelor duhovnicești, Părintele Vicar a adresat un cuvânt de prețuire Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, rememorând momente importante care au creionat parcursul vieții și devenirii sale în timp, subliniind faptul că ziua de naștere este prin excelență o zi a aducerilor aminte:

Ziua de astăzi este o zi de aducere aminte. Ne aducem aminte de ceea ce am fost, de ceea ce suntem și ne propunem să fim. Este o zi ca oricare alta, dat pentru Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim este o zi pe care istoria o consemnează cronologic cu date și în dreptul ei va trece anul ce a trecut cu trăiri, cu sentimente, cu fapte, cu lucrări, cu tulburări, cu cugete înalte, cu toate cele pe care le-a trăit și le-a experimentat, le va consemna fie istoria mare, fie istoria personală ca un an ce a fost, cum au fost destui în urmă și care va aminti și ne va trezi fie nostalgii, fie amintiri de bine, dar cu siguranță amintirea acestora va transforma viața noastră într-un pateric pe care se va găsi poate cineva în timp să îl noteze și să îl lase posterității ca fapte ce merită amintite, unele paradigme, altele ca niște apoftegme ce vor trezi în conștiința multora sentimentul nimicniciei și al efemerității pe acest pământ. Nu putem șterge ceea ce am fost și trecutul nostru. Și aceste amintiri ne împing puțin câte puțin întru formarea noastră duhovnicească, intelectuală, profesională și în formarea noastră ca oameni. 

De asemenea, Părinte Vicar Eparhial a vorbit despre formarea intelectuală și duhovnicească a Ierarhului, care îl recomandă ca om al rugăciunii intense.

Mai târziu ați urmat firescul lucrurilor înscriindu-vă la Seminarul Teologic, la Facultatea de Teologie, apoi ați satisfăcut stagiul militar și a-ți ajuns în cele din urmă slujitor al sfintelor altare, ca diacon, apoi ca ieromonah la Catedrala Arhiepiscopală de la Iași, la Mitropolie, sub bagheta diriguitoare a celui care va fost un model de neuitat, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, al cărui secretar ați fost și care nu numai că va călăuzit din aproape în aproape, dar va învățat și ceea ce este în spatele acestei vieți frumoase, călugărești, adică viața din spatele vieții, viața cea adevărată care nu se vede din păcate la mulți dintre noi, dar care este trăită în spatele ușilor închise, acea viață din tihna chiliei, acea viață a rugăciunii pe care nu o faci cunoscută  conform prescripției evanghelice: Când intri să te rogi închide cămara ta, izolează-te de lume, nu atât prin natura fizică, cât prin cea a simțurilor care te-ar putea perturba din starea ta de har în care vei putea să te afli atunci când plecând genunchii în fața lui Dumnezeu te vei ruga cu ardoare pentru mântuirea sufletului tău și a celor pe care i-ai lăsat în urmă. Astăzi noi vă spunem în numele tuturor să ne trăiți întru mulți ani!

După cuvântul Părintelui Vicar, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a mulțumim colaboratorilor și tuturor celor prezenți amintind faptul că în această zi, în mod obișnuit și în timp de normalitate, se regăsea alături de copiii și bătrânii aflați sub ocrotirea instituțiilor de caritate ale Eparhiei, împărțind daruri și cuvinte de binecuvântare. Anul acesta, gândul său se îndreaptă către scopul vieții oricărui creștin, mântuirea sufletului.

Preacuvioși și prea cucernici părinți, iubiți credincioși și dragii mei prieteni, fiecare om are darul său. Dacă iei darurile și le etalezi în fața oamenilor e greu să scoți esențialul. Cele ce sunt pentru noi, prin noi să fie!  De când Bunul Dumnezeu m-a rânduit în cele ce sunt și în cele ce vor să fie pentru viitorul acestei Eparhii, astăzi, făcând ziua de bilanț, Îi mulțumim lui Dumnezeu și sperăm că fiecare se regăsește în ceea ce a spus și în ceea ce face, dar important este să se regăsească Dumnezeu în lucrarea noastră. Vă mulțumesc tuturor pentru că sunteți aproape! Singurul Dumnezeu face cu noi acea sinergie sau lucrare pe care încerc să o fac pentru Eparhie și pentru mântuirea sufletului. Indiferent pe ce treaptă ești rânduit în Biserică, trebuie să urmărești scopul precis care este mântuirea. Nu este alt scop în Biserică decât întâlnirea cu Hristos și mântuirea în puterea Duhului Sfânt.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a îndemnat pe cei prezenți ca în această zi să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru mântuirea sa.

Părinților protopopi vă rog să le transmiteți preoților noștri cu care ne vedem mai rar din cauza condițiilor actuale, dragostea și binecuvântarea noastră. Trăind într-o societate ca aceasta în care totul se divizează, când totul se parcelizează, când între noi se pune distanța sau separarea și când biserica chiar dacă este aruncată la marginea societății, ei bine, ea nu și-a pierdut scopul de a conduce prin capul ei care este Hristos. Episcopul se roagă pentru ca toți să fie împreună și astfel el se odihnește în ei și se crează comuniunea pe core o dorim și o iubim așa de mult.Vă rog să vă rugați pentru mântuirea mea.

 La final, alaiul slujitorilor și toți cei prezenți s-au deplasat în Sala „Sf. Ierarh Dosoftei” din incinta Centrului eparhial, unde, prin luările de cuvânt, au adus cuvinte de apreciere și recunoștință Ierarhului la acest moment aniversar.