În prima zi a Postului Mare, începând cu ora 19.00, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a săvârșit slujba Stâlpilor în Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din localitatea Goșmani pentru sufletul preotului Gheorghe Ursache, trecut în veșnicia lui Dumnezeu în ziua de sâmbătă, 21 februarie, vârsta de 75 de ani.

În fața mulțimii credincioșilor și a preoților care au înconjurat catafalcul cu trupul neînsuflețit al celui care timp de jumătate de secol a asigurat paternitatea duhovnicească a comunității de la Goșmani, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt de mângâiere sufletească familiei îndoliate, zugrăvind chipul emblematic al Preotului Gheorghe Ursache, care rămâne pentru frații întru slujire un model de ascultare, de statornicie, de iubire față de aproapele și de viețuire în liniștea rugăciunii curate, inspirate din trăirea monahilor: 

„Părintele Gheorghe a fost un om credincios și evlavios. Îl știu de multă vreme și de aceea am venit să înalț o rugăciune pentru sufletul lui, să-i fac o dezlegare, pentru faptul că el o spunea adesea. Și una dintre calitățile lui excepționale a fost aceea că a făcut ascultare deosebită față de ierarhul său și față de biserică, în general, ascultător de Dumnezeu fiind până la moarte. Cât privește faptele lui, pe acestea le știe fiecare. Cei care ați avut contact cu el, știți că în ultimii 50 de ani a rămas pe locurile acestea, în aceeași parohie, aceasta presupunând o statornicie desăvârșită, o ascultare, cum am spus, față de ierarh și o bună înțelegere cu cinul monahal. În parohia aceasta, parcă veneam la o mănăstire sau la un schit. A fost un preot primitor care știa rânduielile călugărești, care sunt un pic mai deosebite decât celelalte, dar știa ce înseamnă viața monahală, deși el nu o trăia decât în tăcerea familiei, în tăcerea inimii, a isihiei, care venea de la părinții pe care i-a cunoscut. Avem o legătură sufletească cu el, de aceea plecarea lui ne-a stârnit și nouă oarecare angoasă și stare de doliu”. 

De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a rememorat fragmente de timp pe care le-a petrecut alături de Părintele Gheorghe, în perioada dificilă prin care a trecut Biserica, atunci când acesta cerea cuvânt de învățătură și binecuvântare de la Sfinții Mărturisitori Paisie și Cleopa, stâlpii Ortodoxiei românești de la Sihăstria Neamțului, care au adus lumină și mângâiere în sufletele românilor:

„Pe Părintele Gheorghe l-am cunoscut în momente foarte dificile, pe timpul comunismului, când venea și lua paternitate spirituală de la Părintele Paisie și de la Părintele Cleopa, sfinții noștri mărturisitori. A avut o apropiere deosebită față de acești doi sfinți, sfinți speciali, și față de cinul monahal care arată că se poate trăi viața de dincolo, încă din lumea aceasta, călugării fiind cei care prin nevoința lor anunță viața ce va să fie”. 

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre calitatea preotului de administrator al Tainelor lui Dumnezeu, care potolește foamea și setea de nemurire a comunității încredințate spre păstorire de către Ierarh, împărtășind Trupul și Sângele Domnului, adevărata mâncare și băutură care transfigurează ființa omului și o ține ancorată în comuniunea cu Dumnezeu. Preotul Gheorghe a fost un slujitor vrednic și harismatic, conștient de harul care a lucrat prin el în comunitatea parohială de la Goșmani:

„Un preot trebuie să-și amintească permanent, și mai ales în momente ca acestea, că este administrator al tainelor lui Dumnezeu. Atunci când episcopul a invocat darul Sfântului Duh ca să deveniți preoți, în cadrul liturghiei, către sfârșit, el dă în mâinile celui hirotonit Trupul lui Hristos, care a fost consacrat în anaforaua liturghiei. Ți-L dă să-L administrezi, să-L consumi, dar Trupul lui Hristos niciodată nu se epuizează. Trebuie să-L duci întreg, pentru faptul că Cel care Se împarte niciodată nu Se desparte. Cel care Se mănâncă sau Se consumă niciodată nu Se epuizează. De aceea, e foarte important să știm că ne-am împărtășit din mâna unui preot vrednic, așa cum a fost preotul Gheorghe, pentru faptul că a știut să conlucreze cu harul. Un preot care nu știe să conlucreze cu harul înseamnă că este un funcționar în biserică. Se spune de obicei în popor, mă duc la Părintele Gheorghe că are mai mult har. Nu are mai mult har. Toți am primit harul în mod egal și în mod gratuit. Dar mai mult har înseamnă că preotul este conștient de harul pe care i l-a dat Dumnezeu, de harul preoției. Și conlucrând cu dimensiunea liberă a persoanei, atunci, bineînțeles, harul cu persoana dă harisma. Părintele Gheorghe avea o harismă aparte, era un om harismatic”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva”.