Joi, 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Tisa Silvestri.
Din soborul slujitorilor care au însoțit în rugăciune pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, au făcut parte preacuviosul părinte arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, preacuviosul părinte arhimandrit Nicodim Bițic, consilier eparhial, preacuvioși părinți stareți și duhovnici și preacucernici preoți, în prezența obștii monahale coordonate de preacuvioasa maică stareță, Stavrofora Teoctista Ungureanu, și a pelerinilor veniți la Mănăstirea Tisa Silvestri pentru împreună rugăciune și binecuvântare.
La finalul Sfintei Liturghii, monahia Dionisia Șchiopu, director educațional al Fundației „Episcop Melchisedec”-Roman, a dat citire poemului Triada și Lumina necreată, alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, creație lirică publicată în volumul Poeme-meditații lirice la duminici și sărbători, apărut la Editura Filocalia a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți în biserica mănăstirii cu prilejul acestei sărbători, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre cele trei triade prezente pe Muntele Taborului în momentul Schimbării la Față a Mântuitorului Iisus Hristos. Alături de persoanele Preasfintei Treimi, au fost prezenți doi profeți împreună cu Mântuitorul Hristos și trei Sfinți Apostoli:
„Trebuie să deschidem ochii minții și urechile credinței pentru a percepe acest mister care s-a petrecut pe Muntele Taborului. Acolo este vorba despre prezența a trei triade. Triada înseamnă o unitate a Sfintei Treimi sau perihoreza Sfintei Treimi, dacă vreți. Trebuie să înțelegem de ce Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luat o triadă pe muntele Taborului. Acei trei apostoli care se mai întâlnesc în anumite circumstanțe din viața de predicare a Evangheliei a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Iacob care înseamnă iubirea, Petru care înseamnă nădejdea și rațiunea și Iacob care înseamnă practica sau praxis din biserică, pentru faptul că este și primul episcop al Ierusalimului. Pe Tabor Îl văd pe Iisus vorbind cu doi profeți, cu unul dintre cei mai importanți ai Vechiului Testament, Moise, care dă Legea, și cu Ilie care restabilește închinarea la adevăratul Dumnezeu”.
Totodată, Înaltpreasfinția Sa a subliniat faptul că Muntele Tabor simbolizează urcușul permanent al omului în căutarea luminii necreate a lui Dumnezeu. Pentru a experimenta prezența acestei lumini, creștinul de astăzi are nevoie de pregătire duhovnicească:
„Noi ne naștem cu Hristos, ne îngropăm împreună cu El și înviem împreună cu El. Este această mișcare cosmică pe care noi trebuie să o avem în sufletele noastre permanent. Că dacă rămâi pe o treaptă, chiar dacă ai urca câteva trepte spre lumină, această oprire înseamnă cădere. În urcușul duhovnicesc trebuie să mergi permanent, să te miști permanent. Că totul este o mișcare, nimic nu este haos, nimic nu este întâmplător. Totul are o finalitate, totul are o ordine. Sfântul Pavel Apostolul a fost înălțat până la al treilea cer. Și spune Scriptura că a auzit cuvinte și vorbe care nu se pot explica. Ceea ce înseamnă că cuvintele noastre sunt puține și nu au suficientă forță pentru a cuprinde întregul adevăr, pentru a descoperi crâmpeie din adevăr sau pentru a descoperi lumina taborică care s-a arătat atunci prin efuziunea de lumină a Sfintei Treimii. Atunci bineînțeles că pentru aceea îți trebuie o pregătire. Dacă n-ai o stare de har, nu poți să vezi, nu poți să simți pe Hristos”.
În finalul cuvântului său, Înaltpreasfinția Sa a precizat că pentru creștini minunea Schimbării la Față înseamnă participarea la viața lui Dumnezeu. Împărtășirea din lumina necreată a lui Dumnezeu presupune o continuă preocupare și nevoință ascetică, o neobosită dorință de curățire:
„Noi trebuie să avem totdeauna gândul de a ura mereu, de a fi pregătiți să ne întâlnim cu Hristos, să-L vedem pe Hristos întru slavă. Moise și Aaron trecuseră prin asceză ca să vadă pe Hristos. Umanitatea noastră, prin umanitatea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, participă la viața lui Dumnezeu. Asta scoate în evidență Schimbarea la Față. Să participi la viața lui Dumnezeu. Dar ca să participi acolo îți trebuie pregătire, să trecem prin asceză, să trecem prin catarsis, să trecem prin curăție, pentru că nimic necurat, cum spune Scriptura, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu”.
La final, preacuviosul părinte arhimandrit Pimen Costea a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim pentru slujire și cuvânt de învățătură.
Răspunsurile la strană au fost oferite de corul de maici al mănăstirii. (Pr. Valentin Băltoi)
