Anul omagial al pastorației familiei creștine ne poartă gândul către lăuntrul ființei, acolo unde identitatea noastră în Hristos se întipărește sub mâna ce binecuvântează, ajută și ridică, sub cuvântul ce învață și sub privirea ce veghează a Înaltpreasfinției Voastre.

În tradiția ortodoxă, paternitatea duhovnicească este o lucrare de naștere și de creștere a omului nou în Hristos, nu doar o funcție administrativă sau un rol instituțional. Ea imită paternitatea lui Hristos și are ca scop restabilirea chipului lui Dumnezeu în om, aducându-l de la stadiul de „chip” la cel de „asemănare” cu Dumnezeu. Din această perspectivă, Sfântul Apostol Pavel le scrie corintenilor: "Căci de ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți, căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos" (I Cor. 4, 15).

Sunteți, Înaltpreasfinția Voastră, Părintele nostru duhovnicesc, numit „avvă” în ebraică, adică: tată; „gheron” la greci sau „stareț” la ruși - termeni care înseamnă „bătrân”, și nu neapărat în sens cronologic, ci în sensul maturității duhovnicești. Din acest punct de vedere avem de-a face, Înaltpreasfinția Voastră, în ceea ce vă privește, și cronologic și duhovnicește, cu această maturitate, dar și cu o prezență harismatică și profetică, acreditat pentru această lucrare nu de mâna omului, ci de lucrarea directă a Duhului Sfânt.

Aveți, pe de o parte, autoritatea ierarhului ce vine din succesiunea apostolică și hirotonie, iar de cealaltă parte, autoritatea păstorului duhovnicesc izvorâtă din experiența duhovnicească, din sfințenia vieții și din darul discernământului, rod al rugăciunii și nevoințelor tăinuite, a nopților de priveghere și a ascultării de părinții duhovnicești sub care v-ați format și crescut, clipă de clipă și an de an.

Aveți o misiune grea, Înaltpreasfinția Voastră, pe care Sfântul Vasile cel Mare o descrie ca fiind „ocrotirea sufletelor cumpărate cu sângele lui Hristos”. 

Ce înseamnă aceasta, mai concret?

Înseamnă că sunteți atent prezent în viața noastră, urmărind fiecare pas timid pe care-l facem, stimulând lucrarea Duhului Sfânt în viața fiecăruia, iar cu milă și după învățăturile Domnului nostru Iisus Hristos ne ajutați la vindecarea patimilor și la dobândirea sănătății duhovnicești.

Nu de puține ori ați fost samarineanul milostiv sau mai degrabă Simon din Cirene, purtând sarcinile multora, asumându-vă grijile, neajunsurile, luptele și chiar păcatele fiilor duhovnicești, rugându-vă neîncetat pentru ei, oferindu-le cuvântul potrivit la momentul potrivit și mijlocind pentru ei în fața lui Dumnezeu.

Uimitor și rar întâlnită este, Înaltpreasfinția Voastră, libertatea (a nu se confunda cu libertinajul) cu care îi însoțiți pe toți fiii eparhiei. Nu este o relație de stăpânire, ci de împreună viețuire și mișcare liberă în Hristos, prin care ne ajutați să descoperim voia lui Dumnezeu și să creștem în libertatea harului fiilor lui Dumnezeu. 

Mai pe scurt, Înaltpreasfinția Voastră, paternitatea duhovnicească pe care o aveți este o rănire de iubire, o viață dăruită ca Hristos să Se formeze în noi toți.

Iar acum, când în curgerea anului se mai așază încă o lună, a lui Răpciune, o lună a roadelor, a culegerii și a împlinirii făgăduințelor, luna în care Biserica prăznuiește Nașterea Maicii Domnului, începutul mântuirii noastre, prin care Pronia dumnezeiască a pregătit venirea Mântuitorului nostru în lume, ziua de 9 septembrie a lunii a 9 poartă o încărcătură aparte. Cifra 9 ne vorbește despre plinătate, despre lucrarea creatoare a lui Dumnezeu, despre vremea zămislirii și a nașterii, dar și despre responsabilitatea omului înaintea judecății dumnezeiești. Ea ne amintește că orice dar primit trebuie lucrat cu credință, în smerenie și cu iubire de oameni.

În această zi de aleasă sărbătoare, îl prăznuim, cu recunoștință și dragoste, pe Înaltpreasfințitul nostru Părinte Ioachim, ierarh pus de Dumnezeu spre păstorirea credincioșilor din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, slujitor devotat al Sfântului Altar și mărturisitor statornic al frumuseții credinței ortodoxe.

Astăzi îi sărbătorim pe Sfinții și Drepții Dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, adică pe cel înălțat de Dumnezeu.

Astăzi, în zi de mare bucurie, vă dorim să fiți la fel de 

Iubitor și inimos așa cum v-am cunoscut, un păstor al

Onoarei, al ordinii și omeniei,

Atent la absolut toate detaliile vieții, ascultător și un fin 

Cunoscător, credincios lucrător al tainelor lui Dumnezeu, un creator de frumos,

Hotărât să împlinească în mod minunat,

Inteligent și 

Meticulos voia Lui. 

Domnul Dumnezeu să vă dăruiască, Înaltpreasfinția Voastră, sănătate, pace, putere și îndelungă răbdare în lucrarea sfântă pe care o împliniți. Iar ocrotirea Maicii Domnului să vă însoțească neîncetat, spre folosul Bisericii, al clerului și al tuturor credincioșilor pe care îi povățuiți.

Din parte colaboratorilor de la Centrul eparhial Roman și din teritoriu, a cancelariei eparhiale, din partea întregului cler preoțesc și a cinului monahal, precum și a tuturor fiilor și fiicelor duhovnicești din cuprinsul eparhiei vă urăm:

La mulți și binecuvântați ani, Înaltpreasfințite Părinte Ioachim!

(Arhim. Pimen Costea, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului)