În ziua în care, potrivit tradiției creștine, se împlinesc 1700 de ani de la aflarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, la Catedrala „Înălțarea Domnului” din Bacău slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de numeroși preoți și diaconi. Din soborul slujitorilor au făcut parte părintele Eugen-Ciprian Ciuche, protoiereul Protopopiatului Bacău, inspectorul eparhial, pr. Constantin Răzvan Popovici, părintele Ciprian Ioan Ignat, secretar eparhial, părintele Adrian Alexandrescu, inspector școlar în cadrul ISJ Bacău, alături de preoți de la parohiile băcăuane.
Rânduiala specială a Utreniei din această zi a fost marcată printr-un ceremonial aparte, ce a prevăzut așezarea în mijlocul bisericii și apoi la iconostas a Sfintei Cruci împodobite cu flori și busuioc, spre închinarea credincioșilor.
În cuvântul de învățătură rostit cu prilejul sărbătorii, Preasfințitul Părinte Teofil a prezentat reperele semnului Sfintei Cruci în viața liturgică și cotidiană a creștinilor: „Domnul Iisus Hristos transformă Crucea în semn de biruință asupra păcatului, morții și de slăvire a iubirii smerite și milostive. Căci El a adus această jertfă în mod sângeros sacrificându-Și trupul, curgând Sfântul Sânge pe lemnul Crucii, a poruncit apostolilor și preoților care au primit această putere să săvârșească jertfa în mod nesângeros atunci când vor săvârși întru pomenirea Lui Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Deci, în mijlocul Sfintei Liturghii, iubiți credincioși, se ridică Sfânta Cruce pe care Se jertfește Mântuitorul Hristos, iar noi, preoții, aducem în mod simbolic pâine și vin, ne rugăm și cerem ca Duhul cel Preasfânt să fie trimis și să transforme pâinea și vinul în Trupul și Sângele Domnului, pe care mai apoi îl primim ca și arvună pentru Viața de Veci. Facem această rugăciune înaintea Sfintei Mase, care simbolizează mormântul, și este străjuită de Crucea Mântuitorului Hristos, care stă înălțată pe fiecare altar de Biserică.”
Totodată, Preasfinția Sa a accentuat dimensiunea istorică a sărbătorii, amintind de aflarea lemnului Sfintei Cruci de către Sfânta Împărăteasă Elena, înălțarea înaintea credincioșilor de către Episcopul Macarie al Ierusalimului, dar și de ziua revenirii semnului de viață dătător de la perșii păgâni în timpul împăratului bizantin Heraclius. Toate aceste indicii îl cheamă pe credincios la propria înălțare duhovnicească „De aceea, iubiți credincioși, Biserica noastră a păstrat amintirea acestor evenimente frumoase ale istoriei. Însă această zi este consemnată în calendarul nostru ca zi de post. Post negru chiar, post aspru, precum este Vinerea Mare. Pentru că, Sfânta Cruce ne amintește în primul rând de jertfa și răstignirea Mântuitorului Hristos. Și ori de câte ori noi, creștinii, pomenim Sfânta Cruce și ne însemnăm cu ea, noi ne aducem aminte cel dintâi de jertfa Mântuitorului și de Sângele vărsat pentru mântuirea noastră. Totuși, nu despărțim niciodată jertfa lui Iisus de Înviere. După cum și Golgota, locul răstignirii, se află în proximitatea Sfântului Mormânt, iar Biserica din Ierusalim care păstrează atât Sfântul Mormânt, cât și locul răstignirii al Golgotei, se află sub același acoperiș – Biserica Răstignirii și Învierii Domnului Hristos. Deci pe de o parte, dragii mei, praznicul de astăzi este unul al amintirii suferinței și jertfei Domnului, pe de altă parte este un praznic al nădejdii, pentru că ne amintește de biruința lui Hristos pe Sfânta Cruce și de biruința împăratului Constantin cel Mare, a altor împărați binecredincioși, dar și a tuturor creștinilor care cred în puterea Sfintei Cruci și se însemnează cu credință ori de câte ori Îl cheamă pe Dumnezeu în ajutor. Așadar, ziua de astăzi ne invită, iubiți credincioși, să ne pocăim pentru păcatele noastre, amintindu-ne de jertfa Domnului, dar să o facem cu încredere, că Sângele vărsat pe Sfânta Cruce a Golgotei a șters păcatele tuturor.”
La finalul slujbei, preoții slujitori ai Catedralei au mulţumit Ierarhului pentru bucuria prilejuită prin acest popas de suflet în mijloc parohienilor.
