Ne cheamă Maria Sa Ştefan sub stejarul său din Borzeşti:
Veniţi voi, plăieşii Moldovei, cu preoţi din zona Oneşti!
Ne cheamă Maria Sa Ştefan, la Buhuşi, pe vale-n Orbic:
Veniţi voi, plăieşii Moldovei, cu duhul în suflet irenic.

Îmbrăcaţi în straie de nuntă, în mâini să purtaţi un drapel,
E ziua lui Ştefan cel Mare, ne cheamă şi azi la apel.
Priviţi-i cu drag astăzi chipul scăldat în lumină şi cânt,
Vedea-veţi în Domnul Moldovei pe Ştefan cel Mare ca Sfânt.

El nu mai e luptătorul, nici vajnicul om diplomat,
El este de-acum rugătorul, pentru toţi cei cu suflet curat.
În mână el ţine tot paloş, în semn de stindard şi de cruce,
Dar Ştefan vrea să ne spună că tot el povara ne-o duce.

Românul ce-n suflet îşi simte credinţa cea dreaptă, străbună,
Este urmaşul lui Ştefan şi vrednic de ţară română.
Legământ să facem cu toţii în faţa lui Ştefan cel Sfânt:
Cinsti-vom strămoşii, păstra-vom credinţa, oriunde vom fi pe pământ!