Deşi nobili la origini, acum săraci, fără moşii,
Erau defăimaţi de oameni pentru că n-aveau copii.
Dar sterilitatea Anei, în planul lui Dumnezeu,
Era semnul că venise plinirea timpului Său.
Toată viaţa lor, bătrânii s-au rugat neîncetat
Să le ridice oprobriul. Dumnezeu i-a ascultat,
Împlinindu-le dorinţa şi, la un sfârşit de an,
Sfinţii Ioachim şi Ana zămislesc pe MIRIAM.
Mare bucurie fuse pentru cei doi bravi părinţi,
Deşi nu ştiau că prunca va fi mai presus de sfinţi.
După ce s-a plinit vremea, la-nceputul lui Brumar,
Ana a adus în lume cel mai scump şi mai sfânt dar.
Prin naşterea pruncii sfinte, înfăşată în mister,
Dumnezeu vru să refacă pacea-ntre pământ şi cer.
Prin ea s-a făcut salvarea a tot neamul omenesc,
Naşterea ei e slăvită de tot cinul îngeresc.
Aşadar, Proniatorul, prin acest fapt teologic,
A-nceput să reveleze măreţul act mistagogic.
Miriam a fost Fecioara de viţă împărătească,
Care ne-a adus pe Fiul în viaţa pământească.
De cum Maria Fecioara a devenit Mamă sfântă,
Toată făptura văzută şi cea nevăzută-i cântă.
Cântă îngerii din ceruri, în armonii negrăite,
Cetele de sfinţi îi cântă multe imnuri ticluite.
Oamenii, văzând minunea, înalţă sfântă cântare,
Lăudând pe Maica noastră, de Dumnezeu Născătoare.
Maica Domnului ascultă, stând în slavă majestos,
Apoi duce cântul nostru ca ofrandă lui Hristos.
Întru impulsul credinţei şi-al smeritei cugetări,
Îndrăznesc şi eu, Fecioară, să-ţi ofer nişte cântări.
Aşadar, slăvită Maică, de Dumnezeu Născătoare,
Primeşte cu bucurie şi smerita mea cântare.
Înmulţeşte-mi, Maică, râvna şi iubirea de-a-ţi cânta
Imn de preaslăvire sfântă, din suflet, zicând aşa:
O, Preasfântă Născătoare, Fecioară, profund mister,
Care la plinirea vremii ai fost scară către cer,
Coborâtu-S-a din Ceruri, la noi, cei de pe pământ,
Fiul Cel născut din tine, prin harul Duhului Sfânt.
Ai ajuns cea mai cinstită între cetele cereşti,
Mai înaltă şi mai sfântă întru cele pământeşti.
Toată oastea cea cerească îţi aduce preacinstire,
Că tu ai adus în lume Logosul, spre mântuire.
Când a fost Bunavestire, Dumnezeu a revărsat
În sufletul tău lumina harului cel necreat.
Prin Fiul născut din Tată mai-nainte de toţi vecii
S-a aprins lumina-n lume de s-au minunat proorocii,
S-a uimit toată făptura, iar ritorii, bunăoară,
S-au mirat cum devii Mamă şi rămâi totuşi Fecioară.
Tu, născând pe Fiul veşnic dintru ale tale sângiuri,
Ai ajuns mult mai cinstită decât cetele de îngeri.
De când ai devenit Mamă Logosului întrupat,
Prin El eşti şi nouă mamă, că din moarte ne-a salvat.
Astfel, te cinstesc prorocii, apostolii, mucenicii,
Te laudă pruncii-n leagăn, toţi copiii şi bunicii.
Ierarhi, preoţii cucernici şi călugări cuvioşi,
Pustnici, monahii, fecioare, voievozi evlavioşi,
Toţi te preamăresc, Fecioară, ca cel mai scump giuvaer,
Că le eşti icoană sfântă pe pământ, dar şi în cer.
Tu eşti lauda de cinste a apostolilor sfinţi,
Tu eşti şipotul prin care curge har către Părinţi,
Tu eşti povăţuitoare, bucurie negrăită
Tuturor care în lume duc viaţă neprihănită.
Călugărilor dai tărie, smerenie şi răbdare,
Pustnicilor, bărbăţie, tihnă, linişte-nfrânare.
Maicilor afierosite pentru viaţa monahală
Ajută-le să trăiască întru bună-rânduială,
Din izvorul milei tale dă-le dar din darul tău,
Să petreacă-n armonie şi-n frică de Dumnezeu.
Ascultarea, curăţia şi smerita cugetare,
Să le fie ca podoabă în smerita lor lucrare.
Pe fiii Ortodoxiei răspândiţi pe tot pământul
Ajută-i ca să vestească pe Iisus Hristos - Cuvântul.
Oricine vine la tine, cu credinţă şi smerit,
Nu se-ntoarce niciodată făr’ să fie miluit.
Tu, Măicuţă preacurată, eşti mamă ocrotitoare,
Că pe toţi copiii lumii, tu-i cunoşti pe fiecare.
Veselie pentru mame, hrănitoare pentru prunci,
Tinerilor călăuză, după sfintele porunci,
Pentru bolnavi vindecare, celor goi îmbrăcăminte,
Grabnică ajutătoare celor ce cad în ispite,
Liman bun şi adăpostul pentru toţi cei osteniţi,
Tu dai linişte şi pace celor ce sunt oropsiţi.
Eşti icoană nepătată în Biserica măririi,
Biruinţă în războaie şi nădejdea mântuirii.
* * *
O, preamilostivă Doamnă şi Crăiasă peste îngeri,
Care asculţi cu răbdare ruga şi-ale noastre plângeri,
Ştim că ai adus în lume pe Dumnezeu nevăzut,
Prin Fiul născut din tine, pe Tatăl noi L-am văzut.
Fecioară, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare,
Tu eşti minte îngerească şi rază ruptă din soare,
Mireasă neprihănită şi sălaş împărătesc,
Îţi cântăm cu veselie imn ales, duhovnicesc:
Tu eşti chivotul în care se păstrează apa vie,
Bând dintr-însa cu credinţă sufletele reînvie.
Ai fost, la plinirea vremii, palat al Duhului Sfânt,
Unde Tatăl Cel din ceruri a spus ultimul Cuvânt.
De la momentul rusalic tu ai devenit grădină,
Unde îngerii din ceruri culeg crinii de lumină.
Eşti şi cuibul dintru care vulturul dumnezeiesc
A zburat spre înălţime cu tot neamul omenesc.
Maică Sfântă, Preacurată, eşti taina cea negrăită,
Adâncimea nepătrunsă, minunea cea neştiută;
Porumbiţa cea preabună, fără pată sau cusur,
Ciocârlia ce se-nalţă spre a cerului azur.
Biserică nefăcută de o mână omenească,
Veşmânt ţesut din porfiră de o mână îngerească;
Picătura de agheasmă din izvor taumaturg,
Să vindece răni deschise din zori până în amurg.
Din Ţara Făgăduinţei ai adus struguri cereşti,
Vinul lor s-a pus în cupe prin cetele îngereşti.
Tu ne-ai astâmpărat setea din potirul plin cu har
Şi ne-ai hrănit din pâinea vieţii frământate pe altar.
O, Marie, Maică Sfântă, Fecioară prealăudată,
Ai adus lumină-n lume prin viaţa ta cea curată.
Priveşte creştinătatea cu ochi milostiv de mamă,
Şi ajută fiecărui care numele îţi cheamă.
Roagă-te cu stăruinţă Fiului tău preaiubit,
Ca să ierte de păcate pe cei ce s-au spovedit.
Păzeşte obştea aceasta care cheamă al tău nume,
Acoperă şi păzeşte pe toţi creştinii din lume.
Fereşte-ne de cutremur, de necaz şi de război,
Risipeşte toată ura, duşmănia dintre noi.
Ocroteşte ca o mamă neamul, credinţa şi glia,
Că grădina ta, Măicuţă, este toată ROMÂNIA.
Lacrima-ţi din rugăciune, o preschimbă întru ploaie,
Să curgă din munţi în vale doar agheasmă pe pâraie.
Tot pământul României nu îl pierde din priviri,
Tu doar ştii că glia ţări-i înţesată de martiri.
Mai ales, o, Maică Sfântă, te rugăm să iei aminte
De Biserica măririi, cu locaşurile-i sfinte.
Ea a fost răscumpărată prin moartea Fiului Tău,
De aceea, Preacurată, tu păzeşte o de rău.
Credincioşii îi îmbrăcă în cămaşă luminată,
Candela tu le-o aprinde din lumină necreată.
Ajută şi miluieşte, ca pe cel mai scump Ierarh,
Pe Preafericitul nostru, Părintele Patriarh,
Pe mitropoliţii ţării, preasfinţiţii arhierei,
Cler şi credincioşi ce poartă chipul lui Hristos în ei.
Mântuieşte, Preacurată, pe cei care-n tot pământul
Cu smerenie măsoară Universul cu genunchiul.
Tu, Măicuţă atotsfântă, nu uita să pomeneşti
Pe părinţi şi fraţi ai noştri mutaţi la cele cereşti.
Fă să stea fără ruşine înaintea lui Hristos
Toţi cei morţi, străbuni ai noştri, care au trăit frumos.
Să se odihnească-n pace contemplând pe Fiul tău,
Aşteptând doar parusia şi iubind pe Dumnezeu.
Aşadar, Sfântă Fecioară, eu te rog ca să primeşti
Acest imn de preamărire după forme omeneşti.
Azi se cântă în Biserici la aleasa-ţi prăznuire
Multe imnuri minunate, preaslăvind a ta venire.
Astăzi, întreg universul îl învăluie misterul
Că cea care-a venit în lume va ţine în braţe cerul.
Sfinţii Ioachim şi Ana, cei mai fericiţi părinţi,
Au purtat la ei în braţe cea mai sfântă dintre sfinţi.
Slavă ţie, Maică Sfântă-ncepătoarea mântuirii,
Că tu ai deschis lumii uşa îndumnezeirii!
Primeşte cu bucurie smerita noastră cântare
Şi trimite-ne din ceruri câte-un dar la fiecare.
* * *
Azi în zi de sărbătoare, pe voi, creştini moldoveni,
Maica Domnului v-aşteaptă la Mănăstirea Giurgeni.
Veniţi cu inimi curate, întru evlavie multă,
Că Fecioara Preacurată cu răbdare vă ascultă.
Are ochi ca să privească pe fiecare creştin în parte
Şi mâini binevoitoare prin care daruri împarte.
Şi dacă aveţi credinţă şi gândire pozitivă,
Veţi simţi că-n suflet intră iubirea ei milostivă.
Fiţi încredinţaţi cu toţii că celor ce vor veni
Va dărui sănătate şi puterea de-a mai fi!
