Încă de la primele ore ale dimineții din Duminica a VI-a după Rusalii, incinta Centrului Eparhial de la Roman s-a umplut de pașii și bucuria pelerinilor veniți pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu într-un moment de mare însemnătate pentru istoria recentă a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, una dintre venerabilele eparhii din Patriarhia Română. Însoțiți de preoți, cei peste 2000 de pelerini au înălțat rugăciuni în Sfântul Chivot închinat Preacuvioasei Parascheva, ocrotitoarea întregii Moldove, ctitorie mușatină martoră de peste 600 de ani la momente religioase înălțătoare care au consolidat identitatea religioasă a acestor locuri ocrotite de Dumnezeu, apoi s-au recules la racla cu sfinte moaște așezate spre venerare într-un baldachin, în latura de Nord a Catedralei Arhiepiscopale.

În atmosfera de profundă trăire liturgică, soborul celor 50 de preoți și diaconi, a oficiat slujba Utreniei, sub protia Preacuviosului Părinte Arhimandrit Clement Haralam, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena. La finalul Utreniei, Preacuviosul Părinte Ipopsifiu Teofil Anăstăsoaie a dat citire, în prezența soborului ierarhilor și a mulțimii credincioșilor, mărturisirii solemne și amănunțite a credinței ortodoxe, asumate în calitate de candidat la hirotonia întru arhiereu. Această rânduială, care poartă denumirea de Examinarea și desemnarea ipopsifiului, este, după mărturia Sfântului Simeon al Tesalonicului, ca o „logodire a ipopsifiului cu eparhia pentru care a fost ales să slujească”.

După acest moment solemn, soborul slujitorilor, sub protia Părintelui Mitropolit Teofan, a oficiat Sfânta Liturghie. La finalul cântării Imnului Trisaghion „Sfinte Dumnezeule”, părintele ipopsifiu a fost condus de doi arhimandriți înaintea arhiereilor, apoi, după rânduiala hirotoniei întru episcop, doi ierarhi au însoțit pe candidat pentru a se închina la cele patru colțuri ale Sfintei Mese. Așezat în rugăciune cu genunchii plecați, părintele ipopsifiu a primit Sfânta Taină a Hirotoniei întru Episcop, ierarhii hirotonisitori înălțând rugăciuni de invocare a Duhului Sfânt și așezând pe capul și pe mâinile sale omoforul și Sfânta Evanghelie. După hirotonie, noul arhiereu a primit veșmintele și insignele specifice treptei sale, și anume sacosul, epigonatul, omoforul, engolpionul, crucea pectorală și mitra. De asemenea, noul Episcop Vicar va purta titulatura Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

După citirea pericopelor evanghelice din Duminica a VI-a după Rusalii (Matei 9, 1-8; Luca 4, 22-30), cuvântul de învățătură, intitulat „Slujirea arhierească între răstigniri continue și străfulgerări de Tabor”, a fost adresat celor prezenți de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, care a așezat în legătură misiunea Sfântului Proroc Ilie și misiunea episcopului, a cărui lucrare pastorală se desfășoară în comunitatea ecleziastică, unde va sluji prin rugăciune, mărturisind pe Dumnezeul Cel viu:

„Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, hirotonia întru arhiereu a Părintelui Teofil a fost împlinită astăzi, în ziua de cinstire a Sfântului Proroc Ilie. Și, după cum nimic nu este întâmplător în viața creștină, și hirotonia Părintelui Teofil, precum și lucrarea lui, le vedem în legătură cu marea sărbătoare de astăzi. Sfântul Prooroc Ilie și-a început misiunea sa cu mărturisirea: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu” (III Regi 17,1). Sub egida acestui cuvânt, începe și slujirea Preasfințitului Episcop Vicar Teofil Trotușanul. Preasfinția Sa este chemat ca întreaga lucrare — în rugăciune, cuvânt sau faptă — să o desfășoare înaintea Dumnezeului Celui Viu și înaintea poporului lui Dumnezeu din Biserica Sa. Prin lucrarea mărturisirii și prin focul rugăciunii, Proorocul Ilie a cunoscut pe Dumnezeu. În „adiere de vânt lin” L-a cunoscut pe Domnul (III Regi 19, 12). Înainte, însă, a cunoscut „vijelia”, „cutremurul” și „focul” unde nu era Domnul, dar toate acestea pregăteau venirea Lui în „adiere de vânt lin”.

De asemenea, referindu-se la frământările lăuntrice trăite de Prorocul pomenit în această zi, în căutarea întâlnirii cu Dumnezeul cel viu, Înaltpreasfinția Sa a subliniat faptul că misiunea episcopului este intim legată de prezența lui Hristos în viața și lucrarea sa: 

„În El, arhiereul găsește răspuns la toate frământările. Când se lasă cuprins de dulceața rugăciunii, arhiereul este chemat să-L aibă în față pe Hristos, Care propovăduiește Evanghelia, Care hrănește pe cei flămânzi, Care tămăduiește pe cei bolnavi. Când grijile administrative îl înconjoară din toate părțile, arhiereul este sensibilizat să-L descopere pe Hristos, Cel care Se retrage în pustie, singur, să Se roage. În momentele festive și aniversare sau când este apreciat, arhiereul este chemat să-și altoiască pe ființa sa cuvintele lui Hristos: „Cine se va înălța pe sine se va smeri, și cine se va smeri pe sine se va înălța” (Matei 23, 12). [...] În toate clipele vieții sale, arhiereul îl are în față pe Hristos, primește puterea din puterea lui Hristos: Hristos Cel smerit și Hristos, Cel blând și bun, dar Care intră în templu și alungă cu fermitate pe cei care transformă Casa lui Dumnezeu în urâciune a pustiirii. [...] Întreaga lucrare a arhiereului este intim legată de ceea ce trăiește și mărturisește Biserica lui Hristos care l-a chemat la arhierie și l-a trimis la propovăduire”.

Totodată, făcând referire la  misiunea administrativă a noului Episcop Vicar, Părintele Mitropolit Teofan a vorbit despre împreuna lucrare între arhiereii unei eparhii, care are ca model legătura pe care Prorocul Ilie a avut-o cu Prorocul Elisei, aceasta fiind, la rândul său, inspiratoare pentru ostenitorii din mănăstiri și pentru comuniunea dintre credincioși în trupul Bisericii vii:

„În lucrarea episcopului vicar există o legătură de împreună-mergere pe cale cu Chiriarhul său. Așezarea lor în același duh este arătată de cuvântul pe care Prorocul Elisei l-a adresat de trei ori părintelui său, Sfântul Ilie: „Cât este de adevărat că Domnul este viu și cum este viu și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te voi lăsa singur” (IV Regi 2, 2; 4,6). Episcopul vicar este primul colaborator al Chiriarhului. Își mărturisește smerit și cu curaj viziunea asupra lucrurilor celor mai importante, dar decizia finală o lasă în grija chiriarhului, în conformitate cu rânduielile bisericești. Iar episcopul vicar, în duh de ascultare față de chiriarhul său, și, prin extensiune, față de Mitropolitul locului și Patriarhul Țării, se conformează deciziei luate. Relaționarea duhovnicească și administrativă corectă a episcopului vicar cu Chiriarhul său este proba de foc prin care se lămurește totul, „descoperindu-se gândurile multor inimi” (Luca 2, 35). Nu este bucurie mai mare pentru viețuitorii sfintelor mănăstiri și pentru preoții și enoriașii parohiilor decât atunci când văd Chiriarhul și Episcopul său vicar viețuind în același duh, având același cuget, adică „gândul lui Hristos” (1 Corinteni 10, 5) sălășluind întru ei. Atunci se arată în lucrare cuvântul înțeleptului Solomon: „Frate ajutat de frate este ca o cetate tare și are putere ca o împărăție întemeiată” (Pilde 18, 19)”. 

În încheierea cuvântului său, Părintele Mitropolit Teofan a subliniat faptul că viața arhiereului trebuie să fie o îmbinare armonioasă între viața practică și cea contemplativă, aducând ca mărturie câteva cuvinte ale Sfântului Ioan Hrisostom din Tratatul despre Preoție și enumerând darurile pe care acesta trebuie să le cultive în misiunea sa:

„Viața arhiereului este îmbinare continuă între contemplație, prin rugăciune, și acțiune practică în cele mai concrete aspecte ale vieții. Păstorul de suflete să fie, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „un om care să aibă legături cu oamenii, care să se descurce în toate treburile vieții, dar să-și poată păstra, întregi și nezdruncinate, mai bine decât monahii, curăția vieții, liniștea sufletească, sfințenia, răbdarea, înfrânarea și celelalte virtuți ale monahilor. „Trebuie să cunoască viața în întregul ei”, continuă Sfântul Ioan Gură de Aur, „tot atât de bine ca și mirenii, dar să fie desfăcut de viață, tot atât de mult ca și monahii”. Episcopul primește puterea rugăciunii, tăria răbdării, priceperea lucrării practice și harul ascultării față de Chiriarhul său și, prin acesta, față de Biserică prin și din dumnezeiasca Liturghie. Aici descoperă arhiereul adevărul că Dumnezeu este „foc mistuitor” (Evrei 12, 29). Din Sfânta Jertfă arhiereul este chemat să rostească precum Sfântul Prooroc Ilie: „Dumnezeul care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu” (III Regi 18, 24). De aici izvorăște râvna pentru cele sfinte, mărturisind cu marele între proroci, Ilie Tesviteanul: „Cu râvnă, am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot” (III Regi 18, 37)”.

La finalul Sfintei Liturghii, după momentul împărtășirii soborului slujitorilor și credincioșilor, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a dat citire Actului patriarhal de confirmare a Preasfințitul Părinte Teofil, cu titulatura Preasfințitul Părinte Teofil, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Tot acum, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan l-a îmbrăcat pe cel nou hirotonit cu mantia şi i-a oferit toiagul arhieresc, însemne ale demnității arhierești la care a fost chemat.

În cuvântul adresat credincioșilor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre darul pe care noul Episcop Vicar l-a dobândit în anii petrecuți ca Superior al Bisericii Ortodoxe Române la Locurile Sfinte și despre lucrarea reînnoită a acestui dar, ca permanentă stare de iubire jertfelnică, în noua misiune arhierească: 

„Slujirea arhierească este o continuă dăruire de sine, care naște în inima dăruitorului starea de binecuvântată bucurie. De bucuria de a dărui vă veți împărtăși și Preasfinția Voastră, prin înmulțirea propriilor talanți pe care i-ați primit de la Cel Care S-a dăruit pe Sine, din iubire pentru mântuirea sufletelor noastre. În dar ați luat, în dar să dați! În cei 10 ani pe care i-ați trăit și consumat duhovnicește la Locurile Sfinte, vi s-a descoperit că talantul dobândit în dar trebuie să devină izvor de daruri pentru ceilalți, așa cum omul trebuie să devină ceea ce a fost programat să fie, dumnezeu după har. Dar pentru a împlini acest obiectiv, trebuie să fiți în stare de veghe, adică în permanentă stare de jertfă”.

Aducând în actualitate lucrarea pilduitoare a Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, pomenit în această zi de sărbătoare, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre misiunea episcopului de supraveghere a păstrării dreptei credințe de către comunitatea Bisericii, împotriva oricăror adversități și a propriilor încercări, și de mărturisire a adevărului, dincolo de tinerețea vârstei:

„Hirotonia Sfinției Voastre are loc într-o zi cu totul aparte, zi în care îl pomenim pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, cel care, prin rugăciunile noastre către el, ne transmite exigența credinței sale. Păcatul fățărniciei și al minciunii și permiterea unui amestec între mai mulți dumnezei au fost prezente în toate perioadele istorice, și împotriva acestor dumnezei falși a luptat cu ardoare Sfântul Ilie. [...] Episcopatul (arhieria) nu este un drept, ci o îndatorire – și încă una dintre cele mai grele. Atunci când un arhimandrit este învrednicit cu această grea sarcină a episcopatului, el trebuie să o ducă până la capăt, împotriva tuturor adversităților și a tuturor durerilor personale. Episcopul trebuie să fie cel care sădește în inimile tinerilor adevărul că Iisus Hristos, pe lângă iubire, aduce în plus iertarea, acel dar suprem care izvorăște din Dumnezeu, nu din puterea omului. Cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate lui Timotei sunt grăitoare: (1 Timotei 4,12) – „Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale, ci fă-te pildă credincioșilor, cu cuvântul, cu purtarea...”.

În încheierea cuvântului său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre împreuna lucrare pe care o vor desfășura în Eparhia Romanului și Bacăului, mulțumind, totodată, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan și ierarhilor împreună slujitori la acest moment de har, autorităților centrale și locale, precum și colaboratorilor și pelerinilor:

„Pentru mine, ca întâistătător al Eparhiei, nu veți fi un subaltern, ci un colaborator mai tânăr și un ajutor întru împlinirea multiplelor lucrări pastorale și administrative. Împreună vom fi mâinile prelungite ale lui Dumnezeu angajate la aceeași binecuvântată lucrare de supraveghere și conducere a fiilor și fiicelor duhovnicești, cler și popor, către limanul mântuirii”.

După rostirea mesajelor de felicitare de către Părintele  Constantinos, Egumenul de la Sfânta Lavră a Hozevei, de la Locurile Sfinte, și de către domnul Ciprian Vasile Olinici, Secretar de Stat, Preasfințitul Părinte Teofil, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a adresat cuvânt la acest moment de împlinire harică și personală, intitulat „Chemarea la slujirea arhierească, o purtare a Crucii pe Via Dolorosa, spre lumina și bucuria Învierii”, inspirat din misiunea pe care a avut-o la Locurile Sfinte și de parcurgerea de zeci de ori a Drumului Crucii:

„Pornind de la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața" (Ioan 14.6) și de la îndemnul care zice: “oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să își ia crucea și să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8,34-39), mesajul meu de astăzi este inspirat de misiunea din Țara Sfântă și de parcurgerea de zeci de ori a Drumului Crucii din Ierusalim, cunoscut de pelerinii la Locurile Sfinte drept Via Dolorosa (în lb. latină ”Calea durerii" sau "Calea suferinței"). Via Crucis este o rută aflată în Orașul Vechi din Ierusalim despre care tradiția creștină spune că este drumul pe care Domnul Iisus Hristos a mers, purtându-Și crucea, spre locul de răstignire. Traseul actual parcurs de la vestul Fortăreței Antonina, de lângă „Poarta Leilor”, la nord de Muntele Templului și până la Biserica Sfântului Mormânt, aflată în Cartierul creștin, acoperă o distanță de aproximativ 600 de metri și are paisprezece opriri. Fiecare oprire marchează un moment distinct din trăirile Mântuitorului, ce Se îndrepta spre apogeul slujirii arhierești de pe Crucea Golgotei”. 

Preasfinția Sa a caracterizat lucrarea arhierească, în general, ca fiind o continuă răstignire, simbolistica elementelor vestimentare ale veșmintelor și insignelor arhierești reproducând cele 14 opriri ale Domnului Iisus Hristos de pe drumul Calvarului, consemnate de Sfinții Evangheliști. De asemenea, Preasfinția Sa a precizat faptul că asumarea demnității episcopale în această zi este răspunsul pe care l-a oferit la chemarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, și, totodată, angajamentul personal la slujirea jertfelnică a arhieriei, alături de Chiriarhul locului:

„Dau răspuns astăzi chemării adresate de Dumnezeu prin IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, întărită și confirmată prin votul Sfântului Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe Române acordat în şedinţa de lucru din ziua de 2 iulie 2025, la pomenirea Sf. Voievod Ştefan cel Mare – ocrotitorul Moldovei, născut pe Valea Trotuşului, la Borzeşti. Vin în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului să slujesc cu dăruire şi bucurie pascală, purtând alături de IPS Arhiepiscop Ioachim crucea slujirii acestei eparhii, având înaintea ochilor pe toţi înaintaşii jertfelnici care au fondat, dezvoltat şi slujit această istorică eparhie a Moldovei”.

Nu în ultimul rând, Preasfinția Sa a mulțumit părinților săi trupești, preotului Viorel și preotesei Fivia Anăstăsoaie, precum și tuturor celor care au contribuit la formarea sa intelectuală și duhovnicească, din țară și din diaspora. Totodată, Preasfinția Sa a mulțumit Preafericitului Părinte Daniel, Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan și ierarhilor care au slujit în această zi. Un cuvânt de mulțumire a fost adresat în mod special Înaltpreasfințitului Ioachim „care m-a chemat, încurajat și susținut părintește pentru slujirea de episcop vicar al acestei eparhii istorice și pe care îl încredințez de toată ascultarea și fiasca mea recunoștință. Vă sărut dreapta!”.

După aceste cuvinte de mulțumire, Preasfințitul Părinte Episcop Vicar Teofil a fost felicitat de ierarhi și de mulțimea prezentă, care i-au oferit buchete de flori. 

La acest moment de sărbătoare eparhială, care a adus bucurie în inimile fiilor și fiicelor duhovnicești ai Eparhiei Romanului și Bacăului, pentru darul arhiereștii slujiri și al împreunei rugăciuni, la împlinirea a 25 de ani de la hirotonia întru arhiereu a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioachim Giosanu, un nou arhimandrit este așezat în demnitatea de episcop, desemnat de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în data de 2 iulie 2025, pentru a sprijini lucrarea pastoral-misionară a celui dintâi Arhiepiscop ales în străvechea Eparhie a Romanului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului. Astfel, prin solemnitățile liturgice din această zi, s-a scris o nouă pagină de cronică ecleziastică ce consolidează nobila misiune a arhieriei împlinite cu responsabilitate și jertfelnicie în Țara de Jos a Moldovei, de zidire a Bisericii vii și de conducere a credincioșilor către Împărăția cea veșnică a Marelui Arhiereu, Hristos Domnul.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

(Pr. Valentin Băltoi)