„O, Iisuse, Sfinte Doamne, Tu ca veşnic Dumnezeu
Fii milostiv şi-mi arătă unde este soţul meu.
Dacă este lângă Tine, îţi mulţumesc pentru toate,
Iar de este la-ntuneric, din milostivire-l scoate.”

Într-un vis din noaptea lungă de iarnă frigorigena
I s-arătă bărbatul care, trist, era-n gheenă.
Femeia-ncepu să plângă soarta celui pedepsit
Şi pe Dumnezeu să-l roage pentru soţul osândit.

A dat mult şi de pomană, cu iubire de creştină,
Ca Dumnezeu să îl ierte şi să-l scoată la lumină.
Dumnezeu, în marea-I milă şi-n instinctul său patern,
A trimis un sol al păcii să îl scoată din infern.

Deci, ajungând mesagerul pe tărâmul celălalt,
De pe margine de groapă la egoist a strigat:
„Iată că-ţi trimit îndată un fir subţire de tot
Tu să te agăţi de dânsul, că din iad vreau să te scot.”

De cum firul ajunsese la cel pus spre izbăvire,
De la-nceput, egoistul s-a gândit că-i prea subţire.
Fiind unică sa şansă de-a ieşi de la osândă,
S-a agăţat de acesta cu credinţă şovăindă.

A-nceput totuşi să urce din tenebre spre lumină
Repetând cu teamă-n minte: „Oare firul o să ţină?!”,
Dar nădejdea sa cedează când se uită înapoi,
Căci pe firul spre lumină urcau şi alţii, puhoi.

A-nceput ca să dispere şi să strige celorlalţi:
„Firu-acesta-i pentru mine, vă rog, nu vă agăţaţi!”
Şi a-nceput egoistul cu piciorul să-i lovească,
Ei să cadă-n întuneric, ca doar el să izbutească.

În vacarmul luciferic, firul de-odată s-a rupt
Şi toată învălmăşeala lamentabil a căzut.
Egoistul cu pricina din nou disperat striga
La îngerul ce voise pe cei aleşi a-i salva.

„Nenorociţii aceştia pe-al meu fir s-au burduşit,
Fiind greutate mare, cu toţii ne-am prăbuşit!
Mai trimite înc-o dată un odgon puţin mai trainic,
Să fiu sigur că mă ţine şi mă scoate în chip tainic.”

„Nu acum, îi zise solul cel trimis de Dumnezeu,
Că nu te-ai vindecat încă de tot egoismul tău!
Firu-acela, deşi firav, Domnul l-a făcut să ţină
Pentru toţi cei ce-i chemase să îi scoată la lumină.

El s-a rupt pentru că tu vrut-ai să te salvezi egoist,
De aceea, frăţioare, mai rămâi singur şi trist.
Dumnezeu este iubire, iar iubirea-I Dumnezeu,
Nimeni nu se mântuieşte fără ajutorul Său.

Morala:

Fraţi creştini, azi înţelegeţi ce înseamnă a mai fi
Între a avea să puneţi a face prin a iubi!

Mântuirea este actul dăruit de Dumnezeu,
Nimeni nu îl dobândeşte în egocentrismul său!