În data de 31 mai 2020, în Duminica a VII-a după Paști, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, în curtea Centrului Eparhial de la Roman a fost oficiată Sfânta Liturghie de către părintele Arhimandrit Pimen Costea, Vicar Eparhial, alături de preoți și diaconi ai catedralei. Slujba a fost oficiată în prezența credincioșilor cu respectarea îndrumărilor bisericești și a regulilor impuse de autorităţi, ca urmare a măsurilor de prevenție şi limitare a răspândirii noului coronavirus.
Pericopa evanghelică a fost tâlcuită de Părintele Arhimandrit Pimen Costea, care a explicat credincioșilor despre importanța comuniunii omului cu Dumnezeu, într-o vreme a mărturisirii credinței:
Evanghelia de astăzi lămurește în mod categoric identitatea dumnezeiască a Domnului Iisus. Textul ce a fost citit reiterează rugăciunea Domnească a Mântuitorului Hristos din grădina Ghetsimani, înainte de Patima Sa cea de bunăvoie. Omul fără cunoașterea lui Dumnezeu este un nimeni. Îl cunoaștem atunci când se vorbește despre El în Scripturi. Îl cunoaștem atunci când ridicăm mâinile spre cer primind binecuvântarea Sa. Fiul Omului se cunoaște în om prin iubire și manifestă iubirea față de Dumnezeu, fiindcă este cea mai perfectă formă de proslăvire și cinstire a lui Dumnezeu. O facem în mod pragmatic prin păzirea poruncilor cerești. Dumnezeu ne păzește prin conștiința noastră de a ne simți sau face vinovați pentru încălcarea acestora. Când nu faci ceea ce trebuie, atunci te cercetează Dumnezeu, amintindu-ți de niște obligații pe care le ai în virtutea liberului arbitru și pe care le poți achita sau le poți ignora.
Părintele Vicar a îndemnat la iubire și respect pentru aproapele aflat în suferință, dar și la respectarea simbolurilor creștine.
Să învățăm să ne respectăm unii pe alții, să ne cinstim și respectăm așa cum se cuvine! Dacă îl vezi pe cel aflat în suferință, atunci îți curge o lacrimă în colțul ochiului pentru că te doare neputința lui. Abia atunci când îl vezi că se bucură și nu te macină invidia și răutatea, ci te bucuri sincer alături de el. Poate că așa trebuie să fim! Neiubirea aproapelui este o anomalie duhovnicească. Neiubirea celuilalt duce implicit la neiubirea de Dumnezeu. Neiubirea de Dumnezeu duce la lipsa împlinirii poruncilor și la lipsa conștientizării valorii lor în viața noastră. Nu râvni la bunul aproapelui, nu râvni la cinstea lui și nu dori ceea ce nu este al tău! <<Căutați Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate celelalte vi se vor adăuga vouă!>> Concluzia veacului acestuia este că nu credem în Hristos, nu credem în Sfânta Împărtășanie, nu credem în nimic din ceea ce este sfânt și sfințitor! Dumnezeu să lumineze mintea noastră, să ne întărească cugetele și să ne facă să simțim prezența Lui.
Răspunsurile la strană au fost date de corala „Diaconia” a Catedralei Arhiepiscopale.
(pr. Daniel Ionel Marari)
