Pericopa evanghelică a fost tâlcuită de părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, care a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură, reliefând importanța ajutorului oferit cu dragoste aproapelui aflat în suferință.

Oamenii sunt aceia care de multe ori se pun de-a curmezișul în drumul nostru către Împărăția lui Dumnezeu. Acolo era un caz special, un om paralizat care în neputința lui nu ar fi avut niciodată posibilitatea de a se întâlni cu Mântuitorul Hristos cu pașii proprii, tocmai de aceia inițiativa a patru concetățeni de a-l pune pe un pat devine lăudabilă fiind un exemplu frumos de urmat. Dar ajunși acolo s-au lovit de acel zid uman, atunci când au ajuns la locul unde Mântuitorul învăța din Scriptură și pentru că nu au reușit în nici un fel să croiască un drum spre El, aceștia au recurs la o strategie mai neobișnuită. Au urcat pe acoperișul casei, au desfăcut țigla care era pe acoperiș și au coborât patul cu cel paralizat în interior punându-l înaintea lui Hristos. Ei au rămas afară, deci s-au sacrificat în beneficiul celui bolnav.

Părintele Pimen a spus și despre încredea deplină în Taina Spovedaniei ca restaurare duhovnicească.

În societatea modernă în care trăim cu toții nu de puține ori auzim astfel de afirmații făcute de inși din comunitățile din care trăim, că de ce trebuie să îi spun preotului ce păcate am făcut sau de ce trebuie să știe el? Lor, preoților li s-a dat acest dar de la Dumnezeu de a ierta păcatele sau mai bine zis, au puterea de a confirma iertarea păcatelor pe care Dumnezeu o oferă prin taina Spovedaniei. Preoții sunt purtătorii harului primit prin succesiune apostolică până în ziua de astăzi! Cei care spun că se îndoiesc de Taina Spovedaniei, sunt echivalentul acelei mulțimi de oameni din Evanghelie care stau în fața ușii și chiar în interiorul casei și care împiedicau pe oricine ar fi voit să se apropie de Mântuitorul Iisus Hristos, cu dorința vădită de a-și face cunoscută starea sufletească pe care o nutreau și o trăiau.

 Tot acum, părintele vicar a vorbit și despre speranța mântuitoare a biruinței asupra păcatului prin mila lui Dumnezeu.

Dorința vie și arzătoare de a te prezenta înaintea lui Dumnezeu nu poate fi în nici un fel obturată sau împiedicată de oameni, ci trebuie să crezi și să dorești! A crede în acest dar pe care Dumnezeu l-a dat slujitorilor sfintelor altare este un atribut al fiecăruia dintre noi. În măsura credinței tale se poate împlini dorința ta curată. După dezlegarea de păcate trebuie să te angajezi și să subscrii că o să îți schimbi viața în bine. Ni se spune: Ridică-te din neputința ta sufletească și du-te sănătos la casa ta, adică rămâi în biserică. Timpul este cel care schimbă nu atât gândurile cât orientarea și astfel acceptăm să facem și lucruri care sunt potrivnice lui Dumnezeu. Tuturor ni se spune: Du-te și nu mai păcătui de acum!

În cadrul Liturghiei a fost pomenit și părintele Vasile Bădăluță de la Parohia Răcătău, Protopopiatul Bacău, care a trecut de curând la Domnul.

La slujbă au participat numeroși credincioși romașcani. Mulți dintre aceștia au asistat la Sfânta Liturghie în curtea Catedralei „Sf. Cuv. Parascheva”. Astfel, au fost respectate îndrumările bisericești și regulile impuse de autorităţi în perioada stării de alertă.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Paraschevi” a Catedralei romașcane.

(pr. Daniel Marari)