Cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul astăzi, 19 august, a avut loc şedinţa lunară a preoţilor protoieriei Sascut, tema dezbătută fiind: „Domnia lui Constantin Brâncoveanu - recunoaşterea europeană a meritelor sale în cultură, politică şi diplomaţie”. Referatul a fost susţinut de PC Pr. Ionuţ Corobană de la Parohia Fântânele.
Întâlnirea a fost deschisă de PC Pr. Ioan Negoiţă protoiereul locului, care a evocat personalitatea marelui domnitor, accentuând importanţa domniei lui Constantin Brâncoveanu pentru neamul românesc, Biserica Ortodoxă Română şi nu numai.
Părintele referent, în expunerea sa, a subliniat virtuţile voievodului român, sintetizând politica dusă de el astfel: pendularea între Istanbul, Viena şi Moscova, în încercarea de a nu transforma ţara în paşalâc; orientarea spre Europa Occidentală căutând sprijinul diplomaţiei apusene, pentru a întări autonomia şi independenţa ţării; practicarea „politicii pungilor de aur”, pentru a obţine răgazul necesar spre a-şi pune în practică ideile originale, în lumina conştientizării caracterului evolutiv al istoriei, manifestând o viziune globală strategică, prudentă şi vizionară. Semnificativ este în acest sens conţinutul scrisorii pe care o adresează tinerilor ţari ai Rusiei - Ivan al V-lea şi Petru cel Mare - din data de 31 dec. 1688, în care se arată a fi un adevărat vizionar: „slujba mea este să îndur nevoile şi să rabd năpăştile şi chiar să-mi vărs sângele în numele lui Hristos şi al Domnului nostru Dumnezeu pentru credinţă, pentru a mea Sfântă, Ortodoxă şi Apostolească Biserică, singura adevărată, şi, deopotrivă, pentru ţara noastră ”. Meritele Marelui Constantin al românilor au fost subliniate de cei prezenţi făcând referire la jertfa supremă a Brâncovenilor . Sfinţenia lui Constantin Brâncoveanu a intrat în conştiinţa populară încă din timpul vieţii domnitorului şi la scurt timp după moartea sa, astfel că, mitropolitul Calinic al Heracleei a alcătuit şi un „Canon al domnului Valahiei Constantin Brâncoveanu”, în cinstea celor şase martiri, din care s-au păstrat doar patru tropare, unul glăsuind astfel: „s-a aprins astăzi pentru iubitorii de praznice un sfeşnic cu cinci lumânări ce-i luminează pe credincioşi şi sărbătoare cu cinci raze de lumină, al lui Brâncoveanu cel vestit împreună cu copiii lui” .
Cronica vremii ni-l descrie pe Brâncoveanu ca un „Domn pravoslavnic, cu dragoste şi râvnă creştină. Credinţa, acest sentiment sublim, i-a călăuzit întreaga viaţă şi i-a fost sprijinul cel mai puternic în ceasul crâncen al morţii. El a lăsat în sufletul poporului amintirea unui domn creştin bun şi drept, iar în artă, operele create în epoca sa arată că deasupra suferinţelor zilnice şi a pericolelor neîntrerupte, gândul lui ştia să se elibereze şi să urce la Dumnezeu, purtat de aripile curate ale Credinţei”.
