Miercuri, 17 noiembrie 2021, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a săvârșit la mănăstirea Diaconești slujba Înmormântării pentru Nicu-George Manea, preot-militar la Statul Major al Forțelor Aeriene. La slujbă au participat reprezentanți ai preoților militari care își desfășoară activitatea pastorală în unitățile militare din întreaga țară, dar și o delegație patriarhală condusă de preotul Ciprian Ion Ioniță, consilier patriarhal la Sectorul social-filantropic.
Trupul neînsuflețit al preotului militar Nicu-George Manea a fost depus în biserica Mănăstirii Diaconești încă de la primele ore ale dimineții de sâmbătă, 17 noiembrie 2021 pentru un ultim omagiu pe care membrii familiei sale, dar și frații de slujire care își împlinesc misiunea în Ministerul Apărării Naționale, l-au adus vrednicului slujitor, care a fost chemat de Dumnezeu la ceruri, la vârsta de numai 51 de ani. Începând cu ora 8.00, soborul preoților militari și al preoților din Protopopiatul Moinești a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica mănăstirii, înălțând rugăciuni pentru sufletul fratelui lor întru slujire. Apoi, începând cu ora 12.00 a fost săvârșită slujba Înmormântării de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim și de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, înconjurați de soborul preoților militari, reprezentanți ai tuturor clericilor din Patriarhia Română care își desfășoară misiunea în unitățile militare din țară.
La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a transmis mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, adresat familiei îndoliate, obștii monahale și preoților prezenți, intitulat „Preotul Nicu-George Manea (1970-2021), slujitor harnic al Bisericii și Militar devotat în Armata Română”, în care este prezentată viața și lucrarea misionară a acestui vrednic slujitor.https://basilica.ro/preotul-nicu-george-manea-1970-2021-slujitor-harnic…
Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a adresat celor prezenți un cuvânt emoționant în care a subliniat calitățile preotului Nicu-George Manea care l-au recomandat de-a lungul scurtei sale vieți ca model pentru slujitorii de astăzi, în această misiune, cu atât mai mult cu cât i-a fost îndrumător spiritual:
„Părintele Nicu George Manea ne-a fost un om foarte apropiat din studenție. L-am remarcat prin ținuta lui deosebit de sobră. Un om de echilibru, dar în acelaşi timp şi un om de echipă care s-a făcut apreciat, iubit şi, în acelaşi timp, care s-a bucurat de simpatia tuturor celor din jur. Nu supăra pe cineva. Ţinuta sa impunea respect şi de aceea am o mângâiere că sunt în acest moment aici, pentru că nu aş fi putut să-mi iau rămas bun de la asemenea ucenic de nădejde dintre cei mai aleşi. El rămâne în conştiinţa tuturor ca un model de preot militar şi de preot în general şi un model de viaţă aleasă, pentru că nu ştia să trăiască altfel. El trăia după legea lui Dumnezeu mai întâi, după legea ce sfântă, dar iată cine ţine legea sfântă, ţine şi legea militară. Dumnezeu l-a hărăzit cu un chip frumos, cu un trup robust. Nu credeai că îl poate dărâma ceva. Cu toată lupta pe care a dus-o, cu toate greutăţile vieţii şi cu toate privaţiunile care sunt în armată, a rămas drept, credincios și curat”.
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt de compasiune familiei și colegilor de slujire, arătând totodată și motivația pentru care trupul părintelui va fi depus în cimitirul mănăstirii Diaconești:
„Cred că rugăciunile pe care le adunăm astăzi în cadrul unor buchete de flori spirituale le vom depune înaintea lui Dumnezeu ca să primească sufletul celui pe care l-am prohodit acum. Mă uit pe crucea lui. Sunt 51 de ani. Este vârsta maturităţii, mai ales pentru un preot sau pentru un cadru militar, dacă vorbesc în contextul Armatei Române. Acum îmi vin în minte cuvintele unui proverb al poporului român, care spune că Morţii nu mor când sunt puşi în morminte, ci atunci când cad în uitare. Acest lucru ne responsabilizează și ne îndeamnă să păstrăm părintelui o vie amintire pentru ceea ce a împlinit el în misiunea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o. Pentru această slujbă, am dat binecuvântare, la rugămintea Părintelui Patriarh Daniel, care a ţinut mult ca el să fie înmormântat aici, unde a dorit, deoarece o are pe sora sa, maica Gherasima, o maică evlavioasă care face parte şi întregeşte cu multă demnitate obştea acestei mănăstiri şi sper ca în fiecare zi, în prag de seară sau de dimineaţă, va merge la mormântul său să-i aprindă o candelă şi să spună o rugăciune, să coboare din ochii ei o lacrimă de pocăinţă sau de rugăciune ca Dumnezeu să primească sufletul celui pe care l-a luat, fratele său şi fratele nostru, în Împărăţia lui Dumnezeu. Sper ca această rugăciune să fie ascultată de Dumnezeu, Care este în Cer, şi de noi, cei de pe Pământ, ca din când în când, colegii sau cadrele militare să treacă pe la mormântul său, să aprindă o candelă sau un pai de lumânare pentru a arăta semnul neuitării şi semnul comuniunii. Noi ne rugăm pentru cei morţi nu pentru că Dumnezeu îi uită în dragostea Lui, ci pentru a adăuga dragostea noastră la dragostea lui Dumnezeu pentru ei, de aceea dragostea noastră cu care îi înconjurăm, cu cinste şi respect, catafalcul, să rămână aceeaşi”.
La finalul cuvântărilor, adunarea îndoliată a prezentat un ultim omagiu părintelui Nicu George Manea, apoi cortegiul funebru a condus sicriul cu trupul neînsuflețit, în glas de cântări sfinte și sunet de clopot, în cimitirul mănăstirii, fiind așezat alături de vrednicii slujitori și viețuitori ai cunoscutei oaze de spiritualitate și trăire monahală de la Diaconești.
