Slujba de înmormântare a fost oficiată, începând cu ora 13.00, în Biserica „Sfântul Gheorghe” din Bacău, lăcaș de cult în care robul lui Dumnezeu Ciprian Pavel Iftimiu s-a recules în rugăciune de-a lungul timpului fiind enoriaș al acestei comunități parohiale băcăuane și, totodată, membru în consiliul parohial.

După oficierea slujbei de către cei doi ierarhi, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a dat citire Mesajului de condoleanțe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, transmis cu acest prilej familiei îndoliate și credincioșilor prezenți:

„Am aflat cu multă durere de trecerea din această viață a tatălui sfinției voastre, domnul Ciprian Pavel Iftimiu, din municipiul Bacău, fiu vrednic al Bisericii noastre.

Iubit de familia sa și de cei din jur, domnul Ciprian Pavel Iftimiu reprezintă pentru cei care l-au cunoscut și l-au prețuit un model luminos al părintelui creștin, care și-a dedicat întreaga viață familiei sale, având o credință creștină profundă și statornică.

Harnic și darnic, înțelept și răbdător, unind rugăciunea cu munca, el și-a crescut cei doi fii în dragoste față de Dumnezeu și de Biserică, de frumusețile locurilor natale și ale sufletului românesc.

Plin de bunătate și smerenie, s-a bucurat când fiul lui, Părintele Nicolae, a devenit slujitor harnic al Bisericii noastre.

Un vechi proverb românesc, inspirat de adevărul Sfintelor Scripturi, ne spune că pomul bun se cunoaște după roade, iar omul bun după fapte (cf. Luca, 6, 43-45). Putem înțelege astăzi că domnul Ciprian Pavel Iftimiu a cultivat darurile primite de la Dumnezeu și le-a făcut roditoare, iar Bunul Dumnezeu l-a binecuvântat pentru răbdarea și credința sa puternică cu o familie frumoasă, plină de iubire și recunoștință.

În aceste momente de întristare și doliu să ne aducem aminte îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care spune: „Nu vă întristați ca cei care nu au nădejde; pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El” (I Tesaloniceni 4, 13-14).

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții și Stăpânul vieții, Care ne-a spus: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!” (Ioan 11, 25), să așeze sufletul robului Său Ciprian Pavel împreună cu drepții, în lumina și iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără sfârșit!

Veșnica lui pomenire din neam în neam!”

Tot acum, Presfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a dat citire și Mesajului de condoleanțe transmis de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, intitulat Cruce și ușurare de suferințele omenești prin nădejdea Învierii și a vieții veșnice:

„Mutarea dintre noi a binecredinciosului Ciprian Pavel Iftimiu, după o scurtă suferință trupească, ce i-a istovit ca pe cruce puterile vieții trecătoare, este și un început al celei neîmbătrânitoare și pururea veșnice, deoarece sufletul se întoarce acolo „de unde ființă și-a luat”, iar trupul se dă pământului „din care a fost luat”...

Așadar, în zi de Înviere, duminica, astăzi, după Dumnezeiască Liturghie, într-un cadru sobru și solemn duhovnicește, însoțim un bun și evlavios creștin, spre pacea, lumina și odihna sa, înspre mila, iubirea și bunătatea lui Dumnezeu, pentru toți „care în viață Crucea ca jugul au purtat și Lui au urmat cu credință” (Binecuvântarea celor adormiți).

Întrucât, evocarea sa a devenit binecuvântare și încurajare familiei îndoliate, prin prezența delegatului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a slujitorilor Eparhiei Romanului și Bacăului, mă mărginesc în a aprecia mult și cuviincios rodirea acestei familii prin urmași, îndeosebi a Preacuviosului Arhidiacon Nicolae Iftimiu, care preia tot ceea ce este mai statornic în viața creștinească, înrădăcinat într-o școală cu adevărat temeinică a „celor șapte ani de acasă!”

Astfel a crescut și a urmat, treaptă cu treaptă, desăvârșirea studiilor, cu sprijinul, mângâierea și dragostea iubiților săi părinți, până la intrarea în „Școala” sfintelor nevoințe duhovnicești și în ascultările și slujirile încredințate de Preafericitul Părinte Patriarh, în calitate de Consilier patriarhal.

Nu de puține ori înțelegem mai bine viața creștinească și religioasă la noi și în lume, cu ajutorul echipei condusă în sectorul respectiv, de Părintele Consilier Nicolae Iftimiu.

De aceea, pe calea prezenței spirituale, tot în stare de rugăciune, personal și comunitar, ne atașăm soborului de la Bacău și Îl rugăm pe Hristos Domnul să primească în Împărăția iubirii Sale sufletul bunului creștin și părinte de monah evlavios, Ciprian Pavel, să mângâie familia îndoliată și să ne ofere tuturor darul comuniunii la bine și la greul încercărilor, îngăduite nu pentru a ne întrista „ca și cei care nu au nădejde” (I Tes. 4,13), ci pentru a așeza „balsamul” iubirii fraterne și milostive oricărei persoane îndurerate, cu iubire creștină”.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a adresat familiei îndoliate și credincioșilor comunității parohiale un cuvânt de încurajare și mângâiere, mulțumind totodată, în numele membrilor familiei Iftimiu, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian pentru mesajele transmis la acest moment de grea încercare, dar și Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul pentru prezența în Eparhia Romanului și Bacăului:

„Este o sărbătoare sobră astăzi, aici, la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Bacău și, în calitate de gazdă, am o bucurie în suflet pentru că fac asemănare între cel pe care îl avem pe catafalc și cei care l-am prețuit pentru calitățile sale excepționale, membrii familiei și cei din comunitatea parohială de aici. Când pleacă cineva dintre noi, fără să vrem, întristarea se instalează în sufletul nostru și parcă o undă de doliu trece prin inimile tuturor, și este foarte greu să găsești cuvintele potrivite pentru a consola și a arăta compasiunea și dragostea față de cei care rămân. Orice plecare este o participare la taina persoanei celuilalt, pentru faptul că pentru orice ultimă despărțire ne este greu să găsim cuvintele potrivite pentru a ușura pe cei care rămân în lacrimi. Dar această despărțire presupune o reîntâlnire înainte de Parusie, când se va realiza comuniunea întru Hristos Domnul. Mormântul este o ușă către o altă etapă a vieții. Viața noastră este constituită din mici etape, de mici morți și de mici nașteri. Murin și reînviem. Toată viața noastră este un ciclu de moarte și înviere. Ultima plecare din viața aceasta este o recreere, o trecere într-o altă etapă, în transcendentul divin. 

Astăzi ați înconjurat cu dragoste catafalcul acestui om, care a plecat dintre noi mai înainte de vreme, dar Dumnezeu știe de ce l-a luat dintre noi. Dumnezeu este Creatorul și Judecătorul nostru și trebuie să avem conștiința că depindem de El, Care ne iubește în mod plenar și absolut. Pentru robul lui Dumnezeu Ciprian Pavel astăzi este o zi de Paște, este paștele personal al unui om care a știut cum să trăiască în această viață pentru că a fost consilier bisericesc al acestei parohii multă vreme și viața parohiei s-a desfășurat și cu implicarea sa, fiind un creștin deosebit”.

Răspunsurile la strană au fost oferite de membri ai Corului Psaltic „Tronos” al Catedralei patriarhale.

(Pr. Valentin Băltoi)