În toate bisericile s-a oficiat vineri seară Denia Prohodului Domnului. Potrivit sinaxarului zilei, s-a prăznuit îngroparea dumnezeiască şi trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viaţă veşnică.
În toate bisericile s-a oficiat vineri seară Denia Prohodului Domnului. Potrivit sinaxarului zilei, s-a prăznuit îngroparea dumnezeiască şi trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viaţă veşnică.
La Catedrala Arhiepiscopală din Roman sfânta slujbă a fost oficiată de către Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Romanului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a sute de credincioşi. În cuvântul de învăţătură rostit cu această ocazie, Preasfințitul Părinte Episcop Ioachim a vorbit despre semnificația zilei, arătând că este slujba tânguirii lângă mormântul Mântuitorului Iisus Hristos simbolizat de Sf. Epitaf.
La sfârşitul Doxologiei, a avut loc tradiţionala procesiune în jurul Catedralei Arhiepiscopale care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. Au fost patru opriri şi la fiecare oprire a fost rostită o ectenie.
După procesiune, toţi credincioşii prezenţi au trecut pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcaşul de cult. Apoi, Sfântul Epitaf a fost aşezat pe Sfânta Masă cântându-se troparul „Iosif cel cu bun chip…”
Denia Prohodului Domnului cuprinde o serie de cântări sau imne, împărţite în trei stări, inegale ca număr de strofe. Aceste cântări exprimă durerea pentru răstignirea şi moartea Mântuitorului. Alcătuirea Prohodului este atribuită imnografului bizantin Iosif Studitul. În ţara noastră, această slujbă a fost tipărită pentru prima oară la Buzău, în anul 1836.
