“Tabăra naținală de artă de la Valea Budului a avut un program bogat care a vizat performarea aptitudinilor (ateliere de pictură), îmbogățirea culturii generale, cultivarea aptitudinilor motrice (ateliere de balet și dans sportiv), orientare profesională (programul aplicativ “Jandarm pentru o zi"), activități de team-building și activități recreative.
Cadrul natural în care este amplasată locația taberei fiind foarte ofertant, s-au organizat drumeții. Într-o astfel de drumeție copiii s-au bucurat de liniștea și binecuvântarea primită la Mănăstirea de la Valea Budului.” (Prof. Inv. Primar Dorica Buță - Coordonator program tabere Hârja)

Despre cea de-a doua tabără, care a avut caracter social, ne-a împărtășit câteva impresii Anca Lazăr, voluntar al asociației, studentă în anul I la “Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae din Iași” la Secția Asistență Socială:
“Miez de august. Vară. Valea Budului. Soarele pare să se îndure încă de noi și ne mai trimite căldura razelor lui pe planetă, așa încât până și inimile noastre ni le-a umplut de lumină. Cerul, și el senin, se cere admirat de ochii noștri plini de recunoștință pentru liniștea din albastrul lui.
Brazii, falnici și impunători, ne veghează mersul prin pădurea răcoroasă din apropierea Bacăului.
Așa au pășit pe pământul Văii Budului, tinerii din Dărmănești și Onești (și nu numai), cu bucuria unui copil care primește în sfârșit lucrul dorit.
Și cu cât entuziasmul creștea, cu atât lucrurile se așezau într-o ordine extraordinară, în care de la cel mai mic, până la cel mai mare suflet începea să lege legături strânse cu locul, cu natura, cu ceilalți copii.
Și poate că începutul, așa cum sunt toate începuturile, a fost greu, a adus timiditate, dar cu pași sfioși, și cu inima plină de bucurie, am început să ne cunoaștem, să dăruim zâmbete unii altora, și astfel să deschidem ușile prieteniei cu oameni pe care niciodată nu am fi crezut că o să-i cunoaștem.
Iar locul? Locul a fost de poveste. Cu străjerii copaci, însoțitori în activitățile noastre, cu aerul curat ce ne întâmpina în fiecare dimineață și cu oameni care ne-au dăruit timpul, insirația și până la urmă inima lor, Valea Budului a devenit astfel a doua noastră casă.
Leagănele ne-au fost prilej de distracție încă din prima zi, ele ducându-ne visele până la Doamne Doamne.
Iar bucătăresele? Niște ființe uimitoare. Iscusite, harnice, făcând o mâncare gustoasă, ne-au făcut statul în tabără o binecuvântare.
Activitățile le-am desfășurat atât în locul situat pentru tabără, cât și în afara lui.
De la drumeții în pădure, până la participarea la slujba mănăstirii cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, unde ne-am hrănit sufletele cu iubirea Celui ce toate le poate întru atotputernicia Sa.
Ne-am jucat cu apă, am dansat, ne-am aruncat degetele prieteniei, am jucat cărți, dar cel mai important, am adus o frântură din natură la noi în suflet.
Seara de luni ne-a adus pe toți împreună împrejurul unui călduros foc de tabără, unde copiii au cântat, au dansat, au depănat amintiri; odată cu focul ce încălzea locul, începând să strălucească și în inimile lor bucuria.
Așa s-au scurs cele cinci zile de tabără, în armonia noastră, a însoțitorilor, a timpului frumos și a ocrotirii Maicii Sfinte.
A fost o bucurie să îi însoțesc în tabără pe copii, o bucurie să văd cum traiul modest naște inimi demne, pline de respect pentru ceilalți și pline de recunoștință pentru lucrurile mărunte, dar nespus de frumoase.
Și nădăjduiesc la o amintire de ansamblu plăcută pentru copii. O amintire pe care la bătrânețe să o povestească cu bucurie nepoților.”