Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, în Sala Teatrului Municipal Bacovia din Bacău, s-a desfăşurat luni – 23 noiembrie 2015, Conferinţa pastoral-misionară de toamnă a preoţilor din Protoieria Bacău.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, în Sala Teatrului Municipal Bacovia din Bacău, s-a desfăşurat luni – 23 noiembrie 2015, Conferinţa pastoral-misionară de toamnă a preoţilor din Protoieria Bacău.
”Considerând necesar a evidenţia desfășurarea sub aspect liturgic, cultural şi mediatic a proiectului naţional bisericesc intitulat 2015 – Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete, în conformitate cu programul-cadru elaborat de Cancelaria Sfântului Sinod, în ziua când Biserica îi prăznuiește pe Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul-Vâlcea și pe Sfântul Ierarh Amfilohie, Episcopul Iconiei, l-am invitat în mijlocul nostru pe domnul profesor Costion Nicolescu – teolog şi etnolog, doctor în teologie la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint Serge“ din Paris şi cercetător la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti”, a menționat părintele protopop Costică Busuioc.
La conferinţă au fost prezenţi preoți și cântăreți din parohiile Protopopiatului Bacău, alături de ei aflându-se profesori de religie și credincioși, în măsura în care programul unei zile din timpul săptămânii a îngăduit acest lucru.
Vorbind mai întâi despre ”libertate ca dar al lui Dumnezeu, adică un «bun prețios care te și încurcă», Costion Nicolescu a prezentat auditoriului gândurile sale despre preoție și misiune, despre familie în general și familia preotului, subliniind cu insistență că ”bucuria și veselia fac parte din structura creștinului! Este un aspect esențial și extrem de prezent acesta, al veseliei în Lume și în Biserică. Bucuria și veselia sunt extrem de prezente. Dacă e să ne gândim doar la cuvântul rugăciunii dinaintea Sfintei împărtășanii care spune: ”și să-mi fie mie această împărtășire spre veselie!” înțelegem atunci că trebuie să existe această veselie… pentru că, până la urmă, creștinismul este o chemare la bucurie! Chemarea lui Hristos după Înviere, prima chemare, a fost BUCURAȚI-VĂ!”.
Apoi, invitatul a răspuns întrebării: „În condițiile în care ne aflăm astăzi, după aceste tragedii teribile (din București sau Paris)… mai putem noi să ne bucurăm deplin și cum se cuvine de praznicul Nașterii Domnului? Există un anumit doliu, o anumită jale care ne estompează bucuria acestei sărbători?”
„Realitatea este că se moare îngrozitor, teribil… și se moare continuu. Evenimentele acestea au fost însă mai aproape de noi, poate mai mult mediatizate, și ne-au impresionat mai mult. Dar se moare în număr mare, de multe ori cumplit! Se moare în chip continuu, chiar pt. Hristos! Precum în Etiopia unde au fost masacrați etiopieni pentru credința lor în Hristos (și au fost masacrați în număr mare) dar lumea nu e atentă… societatea e mai degrabă atentă la alt tip de prezențe umane. Adevărul însă este că totul trece; alte grozăvii împing din spate grozăviile de astăzi… popasul este cât este, dar pe urmă trece.
Biserica totdeauna a avut aceste 2 componente: una compătimitoare pentru toate suferințele lumii (lumea care nu este înscrisă în spațiul liturgic, în timpul liturgic, nu știe și nu cunoaște, sau dacă le aude le recepționează ca pe alte etape seci, pe care lângă care treci, până la urmă) – și ca să dau un singur exemplu mai concret: câte colecte nu s-au făcut de-a lungul anului pentru diverse catastrofe: fie că au fost inundații, fie că a fost război în Siria… pentru tot felul de catastrofe Biserica s-a străduit să ofere sprijin, fără a rămâne indiferentă. Sume colectate și oferite ca sprijin sunt impresionante, chiar dacă în media nu se spune nimic despre asta.
Pe de altă parte, este cealaltă componentă, de privire spre Eshaton, de atașare la Hristos și tot ceea ce ține de Învierea lui. Până la urmă asta ne separă pe unii de alții în felul de a vedea lucrurile; e credința în Înviere: a înviat Hristos sau nu a înviat Hristos? Asta ne deosebește cu totul! Și bineînțeles că tot ceea ce ține de această nădejde, de această biruință asupra morții, a iadului, a unui implacabil sfârșit în toate, este aducător de bucurie! Bucuria, pentru cine se lasă în voia firii sale lăuntrice, pentru cel care este firesc, vine spontan… ca și cum cineva ți-ar lua durerea/suferința cu mâna!”, a precizat invitatul.
Referindu-se la Postul Crăciunului, postul bucuriei, teologul a vorbit despre câteva aspecte ce se pot desprinde din sintagma lumina cunoștinței, prezentă în conținutul troparului Nașterii Domnului:
”Răsărit-a lumii lumina cunoștinței - adică ce înseamnă? Că eram în ignoranță, în întuneric, iar acum vine lumina cunoștinței! Asta e foarte important pentru orice om care ține la statutul lui de ființă rațională; devine foarte vinovat cel care refuză lumina cunoștinței… adică să cunoască, să facă actul cunoașterii: a lui Dumnezeu, a lumii, a omului… Direcția în care ar trebui să meargă lucrarea Bisericii și a fiecăruia dintre noi ar fi FRUMUSEȚEA! Am încercat să văd și dacă există un suport teologic, scripturistic, patristic, pentru această afirmație, că frumusețea este ceva esențial, important, de neocolit, un instrument foarte eficient în orice timp dar mai ales în timpul de azi, pentru creșterea noastră. Această luptă între bine și rău capătă în foarte mare măsură și aspectul vizibil, dar uneori și foarte greu detectabil, al luptei între frumos și urât! E o invazie a urâtului în toate componentele existenței noastre, incredibilă! Dacă ne uităm la lucrurile vechi… toate ni se par frumoase! Dacă ne uităm la portul țărănesc, totul era frumos, pe când astăzi, când avem școli de arhitectură, când avem tot felul de academii, urâtul invadează iar asta trădează lipsa de spiritualitate! Câtă spiritualitate era în veșmântul țărănesc… de la armonia culorilor, la model, la motive, totul era făcut cu rafinament! Cultura țărănească e o cultură augustă! Această abordare spirituală a lucrurilor materială e o influență care vine din Bizanț! Astea toate vin în cultura țărănească pentru că este o cultură a Învierii. O cultură a Învierii vrea să spună că tot ceea ce este aici are o repercusiune în lumea de dincolo. Credința e că tot ce e bine făcut, frumos făcut, întemeiat aici spiritual, dincolo va fi regăsit, însă într-o formă transfigurată”.
La final, invitatul a răspuns întrebărilor adresate de cei prezenți, iar părintele Costică Busuioc a mulțumit tuturor celor care s-au implicat în buna desfășurare și organizare a conferinței de toamnă a preoților din Protopopiatul Bacău.
