Ținând cont că anul acesta a fost dedicat de către Sf. Sinod cinstirii Sf. Ioan Gură de Aur și marilor păstori de suflete din istoria Bisericii, li s-a propus elevilor participanți să trateze subiecte legate de următoarele personalități: Sf. Ier. Varlaam al Moldovei, Sf. Dosoftei, Sf. Pahomie de la Gledin, Sf. Ioan de la Râșca și Secu, Melchisedec Ștefănescu și Teodosie Atanasiu.
LA SECȚIUNEA ESEURI:
Locul I a fost câștigat de eleva Sâlion Ana-Maria de la Școala gimnazială Dealu-Morii, care a prezentat lucrarea „Mari slujitori din trecutul Bisericii noastreˮ :
„Dintru început trebuie arătat faptul că pe marii slujitori ai Bisericii noastre îi face iubiți și sfinți doar Dumnezeu și poporul. Dumnezeu, pentru că El le cunoaște viața, și poporul, pentru că le păstrează în memorie credința și faptele lor minunate.
Fără îndoială, termenii ”slujire” și ”sfințenie” sunt interesanți prin dificultatea lor de a fi înțeleși. Nu întâmplător părintele Nicolae Steinhardt îi definește drept cuvinte cu o geometrie variabilă!
Să încercăm să limpezim lucrurile… Din algebră, ne amintim că existența valorii “A” impune cu necesitate și existența valorii “Non A”, deoarece orice realitate poate purta semnul plus sau minus. La fel stau lucrurile și în fizică, chimie, geometrie… De ce a fost nevoie să amintesc aceste sumare noțiuni? Pentru simplul motiv că ele ne pun la dispoziție însăși definiția cea mai exactă a slujirii, a măreției și a sfințeniei creștine: lumea lui ”Non A” și antimateriei, altfel spus: lumea opusă celei obișnuite.
A fost nevoie să răsfoiesc viețile ierarhilor din trecutul Bisericii noastre, care au păstorit în vechea cetate a Romanului, pentru a înțelege că Mântuitorul Iisus Hristos, în vederea slujirii și a sfințeniei fericite ne cere un lucru mai puțin obișnuit: să dăm și ceea ce nu avem. Să urmărim acest lucru! În viața Sfântului Pahomie de la Gledin ni se spune că în Mănăstirea Lavra Pecerskaia din Kiev, acolo unde stareț era Sfântul Dimitrie al Rostovului, se prezintă un candidat la călugărie care îi mărturisește starețului: “Să știți, părinte, că nu am nici iubire, nici credință, nici lumină, nici încredere în mine și nici nu pot să-mi fiu mie însumi de ajutor, iar altora…cu atât mai puțin. Nimic nu am!”. Firesc ar fi fost să fie de îndată respins. Însă nu a fost deloc așa, căci starețul îi răspunde: “Ce are a face? Nu ai iubire, nu ai credință, nu ai lumină…dându-le altora le vei avea și tu. Căutându-le pentru altul, le vei dobândi și pentru tine. Du-te și-ți ia o chilie!”.
Ei bine, numai așa putea vorbi un slujitor al Bisericii lui Hristos, într-un mod PARADOXAL: de vrei sa fii iubit, iubește; de vrei să cârmuiești, slujește; de vrei să-ți mântuiești sufletul, pierde-l pentru Hristos și uluitor: de vei da ce nu ai, vei dobândi și tu ceea ce ai dat altora.
Și exemplele pot continua… De pildă, pe Sfântul Ioan de la Râșca și Secu îl pot iubi deoarece am putut înțelege de la dânsul că darul rugăciunii și al petrecerii întru nevoință se întoarce la tine ca o rază de lumină proiectată de oglindă și te împlinește, te îndumnezeiește. Rudă cu Varlaam mitropolitul și prieten cu Dosoftei al Moldovei, care l-a cinstit și l-a făcut cunoscut tuturor ca sfânt, el în anul 1650 o botează pe fiica armașului Joldea, viitoarea cuvioasă Teodora de la Sihla, căreia îi va fi și duhovnic.
Pot spune, că-l respect și îl venerez și pe Sfântul Teodosie de la Brazi pentru că răpit fiind de prietenii domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino și chinuit timp de o săptămână a refuzat să dezvăluie lucrurile încredințate prin mărturisire. A primit cununa muceniciei, când a refuzat să predea odoarele de mare preț ale schitului Brazi tătarilor, dovedindu-se astfel un slujitor adevărat al lui Hristos.
Admir pe Sfântul Varlaam cărturarul care a dăruit binecuvântatei Moldove prima tipografie românească și prima școală de grad înalt din Iași, după modelul Academiei Domnești de la Kiev. Lumina cărții și a învățăturii care te împlinește a știut să o dăruiască.
Deși lipsită de dramatism, deosebit de frumoasă este și truda cărturărească a vieții Sfântului Dosoftei, ce a fost pusă în slujba poporului moldovean, pentru ca acesta să poată înțelege slujbele bisericii în limba română.
Nobilă este și figura marelui ierarh Melchisedec Ștefănescu. Ascuțita înțelepciune, curăția vieții, grija acordată purtării creștinești în traiul de zi cu zi, sinceritatea evlaviei și bunătatea arătată celor din jur a stârnit biruita admirație și zdrobitoarea afecțiune a poporului. A stăruit cu timp și fără timp la Unirea Principatelor Române, folosind cu multă înțelepciune atât catedra, cât și amvonul. A luat ca temelie a unirii românilor cuvintele Mântuitorului: Precum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia întru Noi una să fie. (Ioan 17,21). Nu neglijăm și uităm importanta contribuție avută la întocmirea Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dar și la memoriul depus Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, care s-a finalizat cu sfințirea, pentru prima dată, a Sfântului și Marelui Mir în țara noastră (1882).
Puternic și minunat exemplu de patriotism ni-l oferă Episcopul Teodosie Atanasiu, personalitate marcantă a țării în perioada de grea încercare a Primului Război Mondial. Îmbrăcat în odăjdiile-I arhierești iese din catedrala de la Roman și insuflă enoriașilor sentimentul patriotic al responsabilității pe care aceștia trebuie să-l aibă, prin ocrotirea orfanilor de război, față de suprema jertfă a ostașilor români. Altruismul patriotic reiese și din cercetarea răniților din spitale și din pregătirea călugărilor și călugărițelor prin cursuri speciale de infirmerie în vederea ajutorării soldaților răniți pe front, dar și a populației române.
Cât de nobile și de rafinate sunt exemplele de viață ale acestor părinți sfinți. Da…urmărind viețile lor înțelegem lumea PARADOXULUI, care nu-i alta decât cea esențială creștinismului. Să ne amintim: Însuși Mântuitorul Iisus Hristos de ce a venit în lume? Să I se slujească așa cum era firesc? Nu… ca El să slujească! Numai dragostea poate explica, fundamenta și justifica drumul ales de Domnul Hristos și de sfinții săi iubiți. Nu Mă apropii de om, nu-L ascult cu atenție, nu mă asemăn Lui, nu iau aparență de om, ci mă fac Om. Devin rob și eu. Mă ferec în lanțuri și Eu. Mă substitui…
Nu altul putea fi gândul Celui ce a venit în lume spre a ne înștiința că șovăielile, picăturile și limitele slujirii și ale jertfei ce izvorăsc din dragostea de Dumnezeu și de aproapele nu au ce căuta. Totul este pe întreguri!ˮ
Locul II – eleva Dragomir Alexandra de la Școala gimnazială Sascut cu lucrarea : „Personalități din trecutul Bisericii noastreˮ
Locul III – eleva Păvălașc Roxana de la Școala gimnazială Stănișești, cu lucrarea: „Viața Sf. Ierarh Teodosie de la Braziˮ.
LA SECȚIUNEA DESENE:
LOCUL I: SANDU DRAGOȘ de la Școala gimnazială Sascut, cu o lucrare reprezentându-l pe Sf. Ier. Varlaam, executată pe sticlă, din plastilină.
LOCUL II: VALACHE IULIANA de la Școala gimnazială Huruiești , cu trei lucrări în acuarelă reprezentându-i pe Sf. Dosoftei, Sf. Teodosie de la Brazi și Sf. Ier. Varlaam.
LOCUL III: BALABAN RALUCA de la Școala gimnazială Dealu-Morii.
Câștigătorilor li s-au oferit diplome și premii în bani și obiecte, iar celorlalți participanți diplome și diverse suveniruri.