Însă cei poftiți la nuntă in corpore s-au scuzat,

Încât împăratul nostru a rămas stupefiat.

Bun și răbdător, Stăpânul a trimis din nou pe crainici,

Însă de data aceasta toți s-au arătat obraznici.

Unii nici n-au vrut s-audă despre marele festin

N-au privit măcar meniul pregătit în stil divin.

Ba, mai mult, au prins pe crainici și-n temniță i-au închis,

Pe alții, batjocorindu-i, mișelește i-au ucis.

Auzind, deci, împăratul de această nedreptate

A trimis oștile sale și pe toți i-a dat la moarte.

Totuși, cina era gata, boi și miei erau jertfiți,

Toți ai săi Îl refuzară ca niște neisprăviți.

De aceea, poruncește altor slugi să plece-n lume

Alte neamuri și popoare împreună să le-adune.

După ce-i trecu prin apă și prin foc dumnezeiesc,

S-a umplut casa de oaspeți la festin împărătesc.

Pe când casa era plină și când toți erau ca frații,

Iată, vine-mpăratul să-și salute invitații.

Zâmbește la fiecare, vede cum sunt îmbrăcați

Purtau haine luminate, parcă erau împărați.

Însă, într-un colț al casei, observă un troglodit

Îmbrăcat în niște zdrențe, nespălat și ponosit.

Cum de ai intrat aicea, neavând haină de nuntă

Ți s-a dat o haină nouă de îngerii mei cusută.

De ce oare ai pătat-o și de ce ești ponosit?

Pentru asta, frățioare, tu însuți te-ai osândit!

Imediat l-au dat afară și-l legară fedeleș,

Că mulți sunt chemați la cină, însă puțini sunt aleși!”

*Meditație lirică la Duminica a XIV-a după Rusalii