Biserica ”Sf. Gheorghe”, - locaș de închinare creștin ortodox -, este un monument bisericesc de o rară frumusețe din Municipiul Roman. Biserica are o eleganță cu totul deosebită care, prin vechimea construcției, volumetria și originalitatea stilului, trezește admirația fiecărui vizitator, fiind o excepție ca zămislire și duh, o admirabilă metaforă a arhitecturii, ce produce o bucurie vizuală fără pereche. Pictura originală este o adevărată simfonie de forme şi culori cu o policromie armonizată şi încadrată perfect teologic şi istoric în tradiţia Bisericii.

Arhitectura, pictura  și catapeteasma conferă bisericii ”Sf. Gheorghe” statutul de monument istoric, care face parte din patrimoniul cultural naţional, Grupa B și se află pe Lista monumentelor istorice. 

Însă, odată cu trecereea timpului, frumuseţea acestui monument istoric s-a ascuns sub intemperiile şi vicisitudinile vremii care s-au aşternut peste el, la care s-au adăugat și intervenţiile neglijente ulterioare.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, s-au făcut eforturi deosebite pentru întocmirea unui proiect de restaurare cu titlul Reabilitarea și integrarea turistică a monumentului istoric biserica “Sf. Gheorghe”, iar documentația a fost depusă la ADR N-E Piatra Neamț pentru a solicita finanțare europeană prin Programul Operational Regional, Axa prioritară 5. – Imbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural.

Proiectul a fost declarat eligibil și finanțabil, iar Contractul de finanțare a fost semnat în data de 18 nov. 2017.

Suma investiției este de aprox. 5 milioane de Lei, cu o contribuție la cheltuielile eligibile de 98% din fonduri europene de 4,5 milioane de Lei (1 milion de Euro), iar restul de 2%, la care se adaugă cheltuielile neeligibile de aprox. 500.000 de Lei revenind în sarcina parohiei ”Sf. Gheorghe”.

Prin proiectul tehnic s-a propus a se efectua următoarele lucrări:

- Consolidarea zidăriei portante, în zonele cu degradări, refacerea punctuală a zonelor deplanate și degradate evident, chituiri și injectări a fisurilor, injectări în masă a zidăriei și refaceri de zidărie;

- Reabilitarea unor componente ale șarpantei și refacerea integrală a învelitorii și accesoriilor din tablă de zinc;

- Refacerea confinărilor la turle;

- Restaurarea picturii murale;

- Restaurarea catapetesmei;

- Realizarea unei clădiri anexă pentru toalete și centrală termică pe combustibil lemne care va asigura o temperatură constantă pe timp de iarnă în interiorul bisericii;

- Sistematizarea verticală, imprejmuiri, instalații de încălzire, iluminat arhitectural și de siguranță.

Când reușim să reparăm ceva vechi, să salvăm ceva ce poate părea nepotrivit cu vremea noastră, nu economisim bani, ci suflet. Am certitudinea că peste veacuri acest „templu sfânt” va hrăni sufletele celor doritori de sens. Biserica emană prin ea însăși iubire de frumos, iar ctitorii ei ne aduc în față, fără niciun dubiu, dragostea de Dumnezeu a unei generații, strânsă într-un mănunchi de aur, presărat cu chipuri de sfinți.

Beneficiind de caracterul de unicitate menționat anterior, Biserica “Sf. Gheorghe” se poate constitui și într-un vârf de lance pentru revigorarea turismului romașcan și regional, ținând cont de valoarea sa ca element de patrimoniu istoric și cultural. Această valoare trebuie păstrată și făcută cât mai larg cunoscută și, din acest motiv, promovată în mod corespunzător.

Dumnezeu binecuvintează pe iubitorii de sacru și frumos, cât și pe cei care se alătură celor ce au structurat identitatea neamului românesc.

Scurt istoric al bisericii ”Sf. Gheorghe”.

În anul 1842 s-a început construcţia bisericii cu hramul ”Sf. Gheorghe”, iar în anul 1847 s-au finalizat lucrǎrile. Sfinţirea a avut loc pe 12 septembrie 1847, de cǎtre Episcopul Venianim Roset. Biserica este construitǎ în stil neoclasic rusesc, planurile fiind aduse de la Odessa de cǎtre vornicul Grigore Done. Printre constructori a lucrat şi arhitectul polonez de origine germanǎ J. Krauss, iar pictura a fost executatǎ de zugravul romaşcan Nicolae Dimitriu în 1877.

Ctitor principal este vornicul Grigore Done cu soţia sa Elenco (Elena), iar cu diferite sume şi materiale au contribuit și marele agǎ Iordache Ciornei, Vasile şi Elena Capşa, Dimitrie Polizu, Costache Petrovici Cǎlinescu, Ioniţǎ şi Elena Popescu, serdarul Grigore Barbǎverde, Gavril, Neculai şi Gheorghe Cilibiu, Vasile Botez, Ion şi Maria Stroe.

În anul 1876, un incediu a ars o parte din catapeteasmǎ şi a înnegrit pictura. Pr. Andrei Berescu s-a ocupat de refacerea bisericii: s-a curǎţat pictura, a fost refǎcutǎ catapeteasma, s-a înlocuit acoperişul de şindrilǎ cu unul de tablǎ, s-a schimbat Sfânta Masǎ din lemn cu una din marmurǎ de Constantinopol, pe cheltuiala lui Manole Cilibiu. Pe 23 aprilie 1884, biserica este resfinţitǎ de Episcopul Melchisedec Ştefǎnescu, asistând şi regele Carol I. Dupǎ slujbǎ au luat parte la defilarea Gǎrzii de Onoare în faţa bisericii pe strada ”Sf. Gheorghe” (actuala str. Soldat Porojan). Tot aici s-a propus ca douǎ strǎzi sǎ se numeascǎ Griviţa şi Plevnei (care sunt şi astǎzi) în memoria rǎzboiului de Independenţǎ din 1877.

Pe 25 iulie 1847 s-au turnat în curtea bisericii douǎ clopote: unul de 700 kg. şi altul de 400 kg, de cǎtre Pavǎl Clopotarul, donate de Grigore Done (înscripţie pe clopote). Pe 14 septembrie 1880, s-a donat un clopot de 200 kg. de Pr. Andrei Berescu şi Ghe. Botez.

Înainte de a fi fost construitǎ biserica actualǎ, a mai existat o bisericǎ din lemn, nedatatǎ. Astǎzi în locul altarului vechiului locaş existǎ un mic paraclis la 10 metri sud de actuala bisericǎ. Nu se cunoaşte când s-a construit, însă prin tradiţie şi din pomelnicul ctitorilor se crede ca fiind ctitoria Episcopului Antonie (1787- 1796), dar ar putea fi numai o reparaţie şi resfinţire.

În curtea vechii biserici funcţiona o şcoalǎ de cântǎreţi bisericeşti. Cursurile durau cinci ani şi se învǎţa printre altele: scrierea, aritmetica, dogmatica şi catehismul. Elevii erau întreţinuţi de Grigore Done, iar cei ce abandonau plǎteau o despǎgubire de 500 lei în fondul bisericii.

Ctitorul Grigore Done era originar din Basarabia, refugiat în Moldova, atestat la Roman în 1818. Se cǎsǎtoreşte cu Elenco, fiica agǎi Ioan Dǎrmǎnescu şi al Mariei. La 1 octombrie 1825 cumpǎrǎ casa de la medelniceru Gheorghe Milicescu (azi Casa Cilibidache). Succesiv a avut demnitǎţi de spǎtar, postelnic şi vornic. Moare în 1856, iar soţia sa Elenco (Elena) moare în 1871 şi lasǎ donaţie 60.000 lei reprezentând zestrea de moştenire de la tatǎl ei. Au fǎcut poporului român ortodox o moştenire frumoasǎ - biserica ”Sf. Gheorghe”- spre pomenirea lor în veac.

Fără a avea dimensiuni foarte mari, prin formele sale zvelte și armonioase, biserica “Sf. Gheorghe” din Roman creează impresia de monumentalitate. Corpul acesteia are un volum impresionant și este compus simetric, în stil neoclasic rusesc, are o formă de navă, cu patru turle zvelte, planurile arhitecturale fiind aduse de la Odessa de ctitorul Gr. Done, originar din Ținutul Hotinului.

Cele patru turle monumentale sunt dispuse în linie dreaptă. Ele au un caracter de unicitate întrucât rezolvă cu ingeniozitate problema monotoniei volumelor prin faptul că deși nu sunt egale (două mai înalte și două mai scurte), deși sunt suple și impozante, crează totuși impresia unei clădirii unitare, remarcându-se în mod special în compozitie ca și întreg.

Fațadele laterale sunt decorate sobru, plinul predominând asupra spațiilor goale și au nouă ferestre distribuite de asemenea simetric, de formă îngustă și înaltă, accentuând astfel silueta bisericii. Deasupra ferestrelor, atât la nord cât și la sud (pereții laterali longitudinali) se află un rând de ferestre false care simulează existența unor ferestre zidite, contribuind de asemenea la crearea impresiei de monumentalitate și zveltețe greu de egalat.

Pictura bisericii este lucrată în ulei, în stilul Renașterii și degajează o stare de calm datorită caracteristicilor de compoziție, a faptului că este compusă aerat, în scene ce se desfășoară pe suprafețe mari, cu contururi clare. De remarcat că niciun personaj pictat nu are picioarele goale, veșmintele le acoperă tot trupul, iar fețele sfinților sunt deschise, mari, senine.

Liniștea din interior cât și de amplasamentul dominat de vegetație, oferă posibilități deosebite de reculegere și recreere, într-un cadru natural și acel ceva specific bisericii ”Sf. Gheorghe” generat de construcția zveltă, cu patru turle, zugrăvită în alb, având coloane grandioase, care impune la contemplare și smerenie.

Pr. Paroh Ioan Gherasimescu