Duminică, 14 august 2022, la biserica Precista Mare din Municipiul Roman, un numeros sobor de preoți și diaconi aflați sub protia preacucernicului părinte Alexandru Zamfir a adus prinos de mulțumire Maicii Domnului cu ocazia hramului acestei biserici istorice din urbea mușatină.
Sărbătoarea a debutat cu slujba Vecerniei Mari unită cu Litia urmată de cântarea Prohodului Adormirii Maicii Domnului. Mulțimea mare a credincioșilor prezenți a cântat în cor cântarea prohodului, primind în dar din partea parohiei broșuri cu strofele cântării de îngropare a Maicii Domnului. După cântarea prohodului, toți cei prezenți au mers în procesiune în jurul bisericii, mulțumind lui Dumnezeu pentru picăturile de ploaie trimise ca semn de binecuvântare în această perioadă marcată de secetă.
La finalul slujbei părintele Alexandru Zamfir, consilier administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a transmis celor prezenți binecuvântarea Înaltpreasfințitului părinte Arhiepiscop Ioachim. Totodată, părintele consilier a rostit un cuvânt deosebit de învățătură în care e evocat rolul pe care Maica Domnului trebuie să îl ocupe în sufletele celor care vor să se apropie cu adevărat de Dumnezeu.
Părintele Protopop Alexandru Antoce, în calitate de preot paroh, dimpreună cu părintele inspector Gabriel Buzdugan, preot coslujitor, au mulțumit tuturor celor prezenți, preoți și credincioși, pentru participarea la această sărbătoare a comunității.
SCURT ISTORIC
1569 – soţia domnitorului Alexandru Lăpușneanu, doamna RUXANDRA, înalţă o biserică din piatră „întru numele Adormirii Preacistei Stăpâne noastre de Dumnezeu Născătoare, pentru sănătatea şi pomenirea ei, şi pentru mântuirea acelor întru bună cinstire adormiţi părinţilor ei”.
1753 – EPISCOPUL IOANICHIE HASAN înalţă mănăstirea Precista şi turnul clopotniţă de azi. Mănăstirea întreţinea în chiliile sale o casă de oaspeţi şi un azil ce a fost transformat ulterior în „bolniţă” şi a funcţionat până în 1798.
1756 – DOMNITORUL CONSTANTIN CEHAN RACOVIŢĂ vizitează Romanul, rămâne impresionat de slujba de la Precista şi dăruieşte bisericii cărţi, obiecte de cult şi candelabrul de argint din faţa Sf. Altar.
1787 – biserica refăcută de egumenul GHERASIM PUTNEANU.
8.04.1795 – a avut loc un cutremur devastator
1797 – „biserica se afla în primejdie de a se risipi”, şi este reclădită de către VARTOLOMEI PUTNEANU, care transformă şi vechea bolniţă în „Ospitalul săracilor” asigurând zece paturi şi un medic. Episcopul Romanului, viitorul mitropolit al Moldovei, VENIAMIN COSTACHI donează 80 pungi de galbeni (50 galbeni / pungă) pentru spital, iar primul medic e Iosefus Muehr. Se înfiinţează aici şi o „spiţerie”. În 1823 spitalul avea 20 paturi, în 1838 avea 40 paturi. În 1872 începe contrucţia actualului spital care se inaugurează în 1884, având 2 nivele, 46 săli şi 250-300 paturi. În 1937 Ministerul Sănătăţii preia spitalul pentru 10 ani şi este redobândit de parohie în anul 2003.
1802 şi 1803 – cutremure
1826 – o nouă rezidire, egumen fiind arhimandritul GHERASIM BUCOVINEANUL
1829 – cutremur
1836 – la intervenţia Mitropolitului Veniamin Costachi şi a domnitorului Mihail Sturdza, egumenul Mănăstirii Precista, MACARIE BALTAG BASARABEANUL începe refacerea bisericii, se rezideşte tot ce era stricat: s-a desfăcut acoperişul, s-au dărâmat turla, bolţile crăpate şi pereţii până unde prezentau fisuri. Totul a fost rezidit la loc, s-a refăcut centura de lemn şi s-a încheiat acoperişul în două pante. Doar turla bisericii nu s-a refăcut identic
1977 şi 1986 – au loc două cutremure ce afectează biserica
1986 – PS IOACHIM MAREŞ începe lucrările de reparaţie şi consolidare, proiectant fiind prof. univ. Alexandru Cişmigiu, iar pictura este executată de un colectiv de pictori condus de către Dimitrie Bănică.
15.08.1989 – la 420 de ani de la prima ctitorie, are loc resfinţirea bisericii Precista Mare, de către PS episcop Eftimie Luca şi PS episcop- vicar Ioachim Vasluianul (Mareş), preot paroh fiind Constantin Chiriac.
(pr. Bogdan Palcău)
