La acest moment de har și împlinire pentru comunitatea parohială, Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preacuvioși și preacucernici părinți, sub protia părintelui protosinghel Nectarie Iftime, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, în prezența autorităților locale și centrale și a mulțimii de pelerini veniți din parohiile învecinate.

Slujba de resfințire a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, care, în contextul anului 2025, dedicat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române marilor duhovnici și mărturisitori ortodocși români din secolul al XX-lea, a adăugat sfântului lăcaș un al doilea hram, așezându-l sub ocrotirea Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria.

La acest moment de mare însemnătate pentru întreaga comunitate parohială, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură în care a subliniat importanța majoră a sfințirii unui lăcaș de cult destinat regăsirii în rugăciune a creștinilor și a precizat faptul că fiecare gest liturgic specific slujbei de sfințire are o semnificație teologică ce reflectă prezența și lucrarea Duhului Sfânt:

„Cu ajutorul lui Dumnezeu am terminat slujba de resfințire a acestui sfânt lăcaș. Acest eveniment este unul dintre cele mai însemnate dacă vorbim despre o comunitate care slăvește numele lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Orice lucrare a noastră o împlinim în numele Preasfintei Treimi. Am oficiat această slujbă care are o semnificație cu totul aparte. Fiecare gest liturgic ascunde o lucrare tainică a Duhului Sfânt”. 

De asemenea, referindu-se la semnificațiile duhovnicești ale pericopei evanghelice din Duminica a șasea după Paști (Ioan 9, 1-38), Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre vindecarea orbirii sufletești de către Hristos și despre vederea duhovnicească, mijlocită de prezența Duhului Sfânt în inima omului:

„Sfințirea de astăzi se face într-o duminică specială din această perioadă pascală. În această duminică, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan amintește că Hristos a vindecat un om orb care a cerut de la El ca să vadă. Însă, mai gravă decât orbirea fizică este cea spirituală. Puțini sunt cei care conștientizează orbirea spirituală. Vederea spirituală este un lucru cu totul aparte și el se referă la ochii lăuntrici, care, cu ajutorul harului Duhului Sfânt, se pot înălța până la Dumnezeu, Sfânta Treime. Ochii duhovnicești ne pregătesc calea de urcare și pe cea de coborâre, sau, cum spunem în terminologie teologică, epectaza și chenoza. În această mișcare, noi trebuie să vedem pe Hristos Care vindecă orbirea noastră și ne ține ochii duhovnicești în lumină, pentru că lumina Duhului Sfânt locuiește în noi”. 

În finalul cuvântului Său, Înaltpreasfinția Sa a remarcat faptul că slujba din această zi a transfigurat biserica de zid într-o poartă a cerului, care poate mijloci pentru membrii comunității parohiale, ce se împărtășesc din Sfintele Taine, puterea de vindecare a orbirii sufletești și capacitatea de a vedea cu ochii minții prezența lui Dumnezeu în creație:

„Biserica este o poartă a cerului, iar noi dacă o vedem, atunci venim pe această poartă pentru a putea începe urcușul nostru nemijlocit către Dumnezeu, și atunci vedem lucrurile lui Dumnezeu din natură și firea lucrurilor, pentru că Dumnezeu își revarsă mila Sa și energia Sa necreată, prin harul Său, asupra tuturor creaturilor. Noi, ca ființe conștiente, avem chipul lui Dumnezeu, acel chip pe care nu-l vedem, dar el este icoana din sufletul nostru care se curăță și se prezintă prototipului. Suflarea de viață a lui Dumnezeu trebuie să o simțim, iar cu ochii minții să vedem pe toți sfinții care și-au transfigurat viața întru El și s-au vindecat de orbirea sufletească, ca să vadă pe Hristos prezent în Sfintele Taine și în toată creația. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că pe Dumnezeu Îl vedem întru absență, pentru faptul că ochii minții Îi conturează existențialitatea și prezența, dar El  rămâne Duh. Deci este important să deschidem ochii sufletești pentru a vedea creația lui Dumnezeu și pe Dumnezeu prezent în ea prin purtarea Sa de grijă, în fiecare fir de iarbă și în fiecare gest al nostru pe care-l facem spre slava lui Dumnezeu”.

După rostirea cuvântului de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim și soborul slujitorilor, în sunet de clopot și de cântări sfinte, au înconjurat lăcașul de cult citind pericopele evanghelice specifice și însemnând la exterior cu Sfântul și Marele Mir, în semnul Sfintei Cruci, cele patru laturi ale edificiului. Apoi, a fost sfințit altarul și icoanele din catapeteasmă, oferindu-se credincioșilor posibilitatea de a se închina sfintelor moaște ale Sfântului Teodosie de la Brazi, Episcopul Romanului, așezate în piciorul Sfintei Mese. 

Astfel, după șase ani de muncă asiduă, susținută financiar de membrii comunității parohiale, dar și de Consiliul local al comunei Mărgineni, la împlinirea a 180 de ani de la așezarea primei pietre de temelie a bisericii de aici și a 90 de ani de la prima resfințire a acesteia, biserica Parohiei Podiș a îmbrăcat veșmântul reînnoirii.

În această zi de sărbătoare locală pentru comunitatea ecleziastică de la Podiș, eforturile ctitorilor înnoitori s-au văzut împlinite și răsplătite nu doar prin slujba de resfințire, ci și prin oferirea din partea Ierarhului a unor distincții de vrednicie „ca semn al prețuirii și binecuvântării, pentru dragostea și sprijinul acordate la împlinirea lucrărilor de restaurare a acestui sfânt chivot”. Totodată, preotului paroh Cosmin-Nicolae Duduman i-a fost oferită distincția de iconom stavrofor pentru implicarea pastoral-misionară în viața comunității de la Podiș și pentru împlinirea cu vrednicie a misiunii încredințate în Biserica lui Hristos.

La finalul evenimentului de la Podiș, preotul paroh a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, soborului de preoți, ctitorilor și pelerinilor.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.

                                                                             ***

Din cauza mucegaiului, a cariilor și a infiltrațiilor, lăcașul de cult din Parohia Podiș, comuna Mărgineni, Protopopiatul Bacău, așezat sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae ajunsese într-o stare avansată de degradare. 

Lucrările de reabilitare la exterior au fost demarate în anul 2019 de către preotul Iulian Popa ( paroh în perioada 1999-2022), prin refacerea celor două turnuri și a acoperișului bisericii. 

În anul 2022, lucrările au fost continuate de preotul Cosmin-Nicolae Duduman, noul preot paroh, și au constat în repararea, amenajarea și reînnoirea lăcașului de cult: reașezarea și consolidarea noului acoperiș, reparații la turle, achiziționarea de noi cruci pentru turlele bisericii, finalizarea soclului bisericii, reorganizarea curții interioare (turnare alei, scări lăcaș de cult).

În anul 2023 au fost demarate lucrări la interiorul lăcașului, care au constat în decaparea tencuielii, decopertarea acoperișului vechi din draniță, refacere elemente șarpantă, ignifugare și izolație interioară cu vată bazaltică, turnare centuri și consolidare pereți, amenajare pardoseală de beton armat, executarea tavanelor din lemn, a bolților și cupolelor din rigips, refacere instalație electrică.

În anul 2024 a fost achiziționată o nouă catapeteasmă din lemn de stejar, înfrumusețată ulterior cu noi icoane, a fost refăcută Sfânta Masă (placată cu marmură), racordarea la rețeaua de gaz metan, refacerea instalației termice, mochetă de trafic intens, sistem de sonorizare și de supraveghere. De asemenea, biserica a fost împodobită cu tron arhieresc din lemn de stejar, candele, sfinte vase, iconostase din metal aurit, cristelniță inox, cărți de cult, cădelnițe, Sfântul Chivot, Sfânta Evanghelie, sfeșnice etc.

După șase ani de osteneală, lucrările de reabilitare au fost încununate de slujba de resfințire care a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, înconjurat de un sobor de preoți, în contextul în care anul acesta se împlinesc 180 de ani de la așezarea primei pietre de temelie a bisericii de aici (1845) și 90 de ani de la prima resfințire a acesteia (1935).

(Pr. Valentin Băltoi)