Evenimentul a debutat cu slujba Vecerniei, oficiate începând cu ora 17.00 de soborul preoților și diaconilor sub protia părintelui protosinghel Nectarie Eftimie, mare eclesiarh al Catedralei „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman. La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat pelerinilor un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre faptul că faptele care au importanță în viața creștinilor sunt cele care îi ajută să rămână pe calea mântuirii, singura direcție care duce spre Împărăția cerurilor:

„În fapt de seară, aici, unde au cântat cândva buciumele lui Ștefan cel Mare și ale altor voievozi, meleagurile acestea sunt istorice și noi astăzi dăm semn lui Dumnezeu că adăugăm cărămida pe care ne-a dat-o Providența să o depunem la edificiul spiritualității, a credinței, a culturii și a civilizației românești. Biserica neamului a făcut parte întotdeauna din popor și poporul face parte din Biserică implicit. Fiecare caută să se restaureze pe sine, să-și stabilească un reper în viață, pentru că nu are importanță ce realizezi în această viață, ci direcția în care te miști. Direcția spre care ne mișcăm este Împărăția lui Dumnezeu, dar până acolo trebuie să parcurgem acest traseu pe care îl avem în viața efemeră. Dacă facem ceva, în fața lui Dumnezeu contează mult pentru faptul că în transcendentul divin ne vom întâlni cu ceea ce am făptuit aici pozitiv în viața noastră și atunci acestea ne vor folosi ca argumente pentru mântuire. Astăzi suntem aici pentru a scrie cronica unei bisericuțe de lemn și faptul că a ajuns să fie redată cultului este o mare bucurie și pentru mine, în calitate de Chiriarh al locului, dar și apoi pentru credincioșii care vor da viabilitate acestei biserici reînnoite”.

De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a făcut referire și la lucrarea duhovnicească a creștinului care, primind ajutorul harului Duhului Sfânt, poate transforma ființa sa într-o biserică prin care să lucreze Duhul Sfânt:

„Suntem împreună pentru a-L ruga pe Dumnezeu ca să trimită harul Său cel sfințitor peste lăcașul de închinare, dar în același timp să-l trimită și în sufletele noastre, ca acestea, fiind receptive de ceea ce facem noi din punct de vedere spiritual, să se facă  temple ale Duhului Sfânt. Duhul Sfânt când găsește trupul nostru curat, vine, intră, Se odihnește și Se roagă cu suspine negrăite”. 

După ce părintele protopop Dan Alexandru Antoce a reliefat câteva etape ale parcursului lucrărilor de reabilitare a bisericii de lemn de la Muncelu de Jos, felicitând totodată pe membrii consiliului parohial și pe ctitorii care au sprijinit desfășurarea lucrărilor, părintele paroh Bogdan Palcău a mulțumit celor care l-au sprijinit în efortul de a reda cultului un monument care a încorporat în istoria sa peste 200 de ani de mărturii ale etosului și spiritualității comunității de la Muncelu de Jos:

„Cuvintele sunt de prisos. A fi înaintea unei biserici vechi munți de rugăciune așezați înaintea ei în cei peste 200 de ani de când a fost începută de către răzeșii satului, oameni gospodari, ai căror urmași poartă cu demnitate acest nume până în ziua de astăzi. Aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru că prin lucrarea Sa s-au împlinit toate. Aducem mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, care primind vestea gândului pe care noi l-am pus spre ridicarea acestei biserici, l-a cercetat întru bun început ca să vadă că toate sunt bine așezate. Aducem mulțumire ctitorilor care s-au alăturat gândului nostru. Mulțumirea noastră este greu de cuprins în cuvinte pentru că toate acestea au fost așezate în împreună lucrare”.

Totodată, părintele arhidiacon Alexandru Tecucianu, cadru didactic la Liceul Teologic „Episcop Melchisedec”-Roman și slujitor al Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, a dat citire hrisovului de resfințire a sfântului lăcaș, iar Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a oferit distincții de vrednicie ctitorilor înnoitori ai acestui sfânt lăcaș.

Apoi, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim și soborul slujitorilor, în sunet de clopot și de cântări sfinte, au înconjurat lăcașul de cult citind pericopele evanghelice specifice și însemnând la exterior cu Sfântul și Marele Mir, în semnul Sfintei Cruci, cele patru laturi ale edificiului. Apoi, a fost sfințit altarul și icoanele din catapeteasmă, oferindu-se credincioșilor posibilitatea de a se închina sfintelor moaște ale Sfinților din Sinai și Rait, așezate în piciorul Sfintei Mese. 

Astfel, la ceas de aleasă sărbătoare locală, după doi ani de muncă asiduă, susținută financiar de peste 100 de ctitori din comunitatea parohială, dar și din diverse locuri din țară, la împlinirea a peste 200 de ani de la prima sfințire a acestui chivot de lemn, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și Duminica Tuturor Sfinților” a îmbrăcat veșmântul reînnoirii.

Răspunsurile la strana au fost oferite de o parte din membrii corului Chiriachi al Episcopiei Hușilor.

***

Lucrările de consolidare, restaurare și înfrumusețare a bisericii de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Duminica Tuturor Sfinților” din satul Muncelu de Jos, Parohia Valea Ursului, comuna Valea Ursului, Protopopiatul Roman au fost demarate începând cu anul 2023, când a fost inițiat proiectul intitulat „Biserica celor 100 de ctitori” prin care s-a dorit restaurarea integrală a bisericii. Din cauza condițiilor improprii, s-a relocat biserica. Dezideratul proiectului a fost acela de a pune la un loc 100 de familii care, prin contribuția lor, să renoveze integral această biserică.

În urma vizitelor de documentare, au fost găsiți meșteri în lucrul cu lemnul, cărora li s-a încredințat biserica. Totodată, s-au realizat studii geo care au arătat faptul că pe locul unde se găsea biserica, terenul prezenta riscuri iminente de alunecări de teren. Din cauză că soluția tehnică, respectiv realizarea de piloni forați până la o adâncime de 20 de metri, ar fi costat de două ori întregul buget pentru refacerea bisericii și nici nu ar fi prezentat siguranță în cazul vreunei alte alunecări de teren, s-a decis relocarea. Astfel, a fost identificată o zonă a satului neafectată în trecut de alunecări de teren, o parcelă care în urma expertizei, a rezultat că nu prezintă riscuri. Prin bunăvoința surorilor Geta Solomon și Nan Maria și a Consiliului local Valea Ursului, proprietarii celor două parcele alăturate, care astăzi formează curtea bisericii, au oferit parohiei terenul pentru începerea lucrărilor de relocare. Terenul a fost îndreptat și pregătit prin grija domnului primar Viorel Smeria, care a oferit sprijin logistic pe toată perioada desfășurării șantierului. 

A fost realizată fundația din beton armat la adâncimea de 1,5 metri, conform recomandărilor specialiștilor geotehniști, peste care a fost realizată construcția bisericii. Aceasta a fost demontată de pe vechiul amplasament, fiind numerotate toate elementele și fiind realizată documentația fotografică. Odată cu remontarea, a fost realizată o talpă nouă din grindă de stejar masiv de 30x30 cm, peste care a fost reclădită biserica. 

Toate bârnele putrezite de-a lungul timpului au fost înlocuite, fiind realizate după modelul celor originale lemnul a fost în totalitate sablat și tratat, pentru a-i putea fi pusă în valoare frumusețea istorică. 

La interior, pereții au fost placați cu un lambriu lat, montat orizontal, tocmai pentru a păstra cât mai fidel aspectul inițial. Montarea acestuia a fost necesară deoarece la interior lemnul nu mai avea un aspect estetic, suferind de-a lungul timpului mai multe chituiri cu ipsos și așchii de lemn, aspect care a ieșit la suprafață odată cu procedeul de curățare a bârnelor. Odată cu montarea la interior a lambriului, a fost realizată și o izolație cu vată bazaltică, montată sub lambriu, pentru un plus de utilitate. 

Acoperișul a fost realizat din șindrilă de brad după indicațiile unor arhitecți specialiști în monumente istorice, de la Ambulanța pentru Monumente, filiala Moldova Nord, adaptat fiind anului construcției și zonei. 

Deasupra bisericii au fost reașezate crucile originale, restaurate. Odată cu construcția bisericii au fost refăcute ușa și geamurile după modelele originale. Pardoseala a fost realizată din lespezi naturale de piatră în care a fost instalat un sistem de încălzire electrică.

Catapeteasma originală a fost recompusă bucată cu bucată și restaurată. Procesul de restaurare a presupus îndepărtarea intervențiilor nedorite de-a lungul timpului, eliminarea repictărilor, fixarea picturii originale de stratul suport, refacerea unei părți din înscrisuri în grafie chirilică, îndepărtarea suprafețelor vopsite și refacerea picturii acoperite, refacerea ornamentelor și poleirea lor, și realizarea zonelor lipsă din anumite elemente sculptate. Pe lângă acestea, au fost restaurate și alte icoane din patrimoniul bisericii, pentru ca icoanele care vor împodobi biserica să fie în ton cu restul bisericii.

Mobilierul a fost primit în dar de la Parohia Gherăiești, având o vechime considerabilă și pretându-se acestei biserici. A fost tratat și restaurat, fiind așezat în sfântul lăcaș ca și cum ar fi fost făcut special pentru aceasta.

În altarul bisericii a fost păstrat prestolul original, care de asemenea a fost recondiționat. La proscomidiar a fost realizat un pomelnic în care au fost trecuți toți ctitorii înnoitori ai acestui sfânt lăcaș, spre veșnica pomenire.

Odată cu relocarea și renovarea bisericii s-a dorit realizarea unui ansamblu eclesial, cu toate cele necesare, care să creeze un climat ideal vieții de parohie. Astfel, a fost recondiționată integral și clopotnița bisericii, care datează din anul 1815. Aceasta a fost acoperită cu draniță, asemenea restului bisericii. Totodată, a fost adus și mormântul părintelui Ioan, a cărui trecere la cele veșnice este confirmată pe o cruce care străjuiește mormântul, 1880. În curte a mai fost adusă o masă de piatră, ce fusese amplasată în curtea bisericii mari.

(Pr. Valentin Băltoi)