În dimineața zilei de 25 aprilie, arhim. Epifanie Bulancea, ctitorul înnoitor și duhovnicul soborului de maici al Mănăstirii Măgura Ocnei, a trecut la cele veșnice la vârsta de 89 de ani.
În fiecare seară, de la ora 18, la catafalcul părintelui arhimandrit, depus în Biserica "Înălțării Domnului", se vor aduna în sobor preoți care vor oficia slujba de pomenire (stâlpi).
Înmormântarea părintelul arhim. Epifanie va avea loc sâmbătă 28 aprilie, de la ora 11.
Pe colina Măgurei Ocnei străjuieşte, astăzi, o sfântă mănăstire ridicată cu multă osteneală şi jertfă, de o mână de măicuţe sub coordonarea unui vrednic monah, Arhim. Epifanie Bulancea.
Aşezământul monahal are o istorie lungă ce se pierde în negura vremurilor şi o înfăţişare nouă redată după anii 1989, când părintele Epifanie a cerut binecuvântarea ierarhului de pioasă amintire, Eftimie al Romanului, pentru a rectitori lăcaşul sfânt în cinstea praznicului împărătesc al Înălţării Domnului.
Urmele paşilor călugărilor şi monahiilor ce şi-au afierosit viaţa lor rugăciunii şi ascezei, adăpostindu-se la umbra schitului ridicat aici, fuseseră şterse de furia prigoanei atee.
Cu mult elan, energie şi ardoare de a reface din temelie o oază de spiritualitate într-un spaţiu ce dă mărturie despre multe evenimente ce s-au derulat aici: revoluţia din 1821, luptele de pe Coşna si Cireşoaia, unde bravii ostaşi ai Armatei a II-a Române, prin jurământul "Pe aici nu se trece!", au făcut cu piepturile lor zid de nepătruns în faţa ofensivei austro-germane, în august 1917, „duhovnicul Măgurei” avea să mobilizeze şi să sensibilizeze pe mulţi credincioşi pentru a sprijini proiectul de zidire.
În ziua de 16 septembrie 2001, alături de IPS Arhiepiscop Ioan (la acea vreme ierarh al Covasnei şi Harghitei) şi de vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Adrian Hriţcu, înconjuraţi de un număr impresionant de credincioşi, am oficiat slujba de sfinţire a acestei biserici, podoabă sfântă ce înnobilează înălţimile Măgurei Ocnei.
Viaţa Părintelui Epifanie Bulancea s-a consumat în lumina lui Hristos şi L-a împărtăşit pe Acesta luminând prin povaţa sa parcursul spiritual a mii de credincioşi, pelerini ce şi-au îndreptat paşii către aşezământul monahal.
Născut pe 30 octombrie 1929, din părinţii Ioan şi Alexandra Bulancea, în localitatea Corod, jud. Galaţi, după terminarea şcolii generale, la o vârstă fragedă, a cerut să fie primit ca frate la Mănăstirea Bogdana.
Aici a fost hirotonit ierodiacon, în ziua de 2 februarie 1952, de către Episcopul Teofil Herineanu, pe seama Mănăstirii Bogdana, jud. Bacău.
În data de 15 august 1958 a fost hirotonit ieromonah de către acelaşi ierarh pe seama Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, unde a îndeplinit şi ascultarea de mare eclesiarh, până în anul 1986.
A urmat cursurile Seminarului Teologic „Veniamin Costachi”, M-rea Neamţ, promoţia 1975 şi, apoi, Facultatea de Teologie, Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1979. A fost hirotesit protosinghel (1979) şi a fost ridicat la rangul de arhimandrit în anul 1990.
Între anii 1986-1990, a fost stareţ al Schitului Durău, iar din 1990 şi până la momentul trecerii sale la cele veşnice a fost păstor de suflete şi inima ce pulsa duhovniceşte la Mănăstirea „Înălţarea Domnului”, Măgura Ocnei, Bacău.
A fost călăuză, duhovnic, îndrumător şi model de urmat pentru mulţi preoţi şi călugări, pentru tineri şi vârstinci, pentru cei aflaţi în nevoi. Fiecăruia i-a deschis uşa inimii sale, pe fiecare i-a povăţuit, sprijinit, impulsionat. Principiul său era unul evanghelic: „să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6, 3).
Numele său este legat de multe lăcaşuri sfinte ce s-au zidit în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, în ultimii 20 de ani, pentru care a oferit fie catapeteasma, fie stranele, fie o icoană ş.a.
În aceste clipe de tristețe, îmi exprim, părinteşte, întreaga compasiune faţă de obștea Mănăstirii „Înălţarea Domnului”, Măgura Ocnei, față de ucenicii și pelerinii acestui așezământ monahal şi de cei apropiaţi, rugând pe Milostivul Dumnezeu să le dea putere, sprijin şi ocrotire.
Cel ce a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, Hristos Domnul să așeze în ceata cuvioșilor pe slujitorul său părintele Epifanie.
Veşnică să-i fie pomenirea!
