Părintele Arhiepiscop Ioachim al Romanului și Bacăului face parte din șirul răzeșilor formați sub streașina străvechilor mănăstiri nemțene, în cultura Duhului, având sufletele pătrunse deopotrivă de dorul de Dumnezeu și de iubirea de țară. Cu profunde rădăcini duhovnicești în obștile monahale, mereu înnoite prin har, ale zonei Neamțului, Părintele Arhiepiscop Ioachim a fost înconjurat, din zorii copilăriei și ai tinereții, de chipurile nepieritoare ale viețuitorilor cu trăire sfântă, ce s-au imprimat în inima sa însetată de cunoaștere autentică, înnobilând-o și sădind sămânța căutării continue a frumuseții cuceritoare a raiului lăuntric.
Oricât de mari și bogate ar fi darurile oferite, cu generozitate, de Dumnezeu, prin oamenii din jur, dacă nu ar fi fost receptivitatea personală, care să le asimileze, să le cultive și să le înmulțească, acestea ar fi rămas doar în amintirea nostalgică a timpului ce trece ireversibil. Iată însă că, indiferent de curgerea anilor prin clepsidra vremurilor, în profilul uman și duhovnicesc al Arhiepiscopului Ioachim strălucesc pietrele scumpe ale credinței în Dumnezeu și ale iubirii de patrie, sădite de părinții trupești și duhovnicești, șlefuite intens, prin neobosită lucrare și strădanie proprie.
Personalitate de anvergură, atât duhovnicească, cât și culturală, om al timpului său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a reușit, în anii de devenire, să armonizeze duhul autentic monahal, asumat din fragedă tinerețe, cu spiritul iscoditor al intelectualului format în preajma unor mari teologi ortodocşi din Franţa, precum Olivier Clement şi Părintele Boris Bobrinskoy, împlinind o misiune bogată în roade, în diaspora și în țară, apostolat pe care îl dezvoltă neobosit, în cadență liturgică, cu dorința stăruitoare de a transfigura timpul și de a oferi omului contemporan, apăsat de cotidian, o perspectivă autentic spirituală a vieții, ce nu se rezumă doar la trăirea clipei.
În acest sens, familiarizarea creștinilor de astăzi cu profilul duhovnicesc al sfinților români din toate timpurile, ce devin, prin rugăciunea adresată lor, în slujbe și acatist, contemporani, este un dar neprețuit făcut Bisericii noastre, în fapt, o frumoasă și foarte necesară rodire a talanților cu care Milostivul Dumnezeu și-a înzestrat arhiereul de astăzi al Romanului şi Bacăului.
Îi suntem recunoscători Părintelui Arhiepiscop Ioachim pentru sinteza deosebit de actuală pe care reușește mereu să o împlinească, în propria persoană, între duhul monahal românesc, plămădit sub streașina lavrelor nemțene, și profilul ierarhului cărturar, ancorat deopotrivă în moștenirea ilustră a înaintașilor în scaunul vlădicesc al Țării de Jos a Moldovei, și în cultura timpului actual.
Stilizând pagini de istorie sfântă, într-un mod propriu veritabil, cu deosebita sa delicatețe a sufletului, încălzit de dorul neostoit după Dumnezeu purtat din zorii vieții, Arhiepiscopul Ioachim reușește să transmită fiorul năzuinței după sfințenia vieții, de cugetare adâncă la esența trăirii spirituale, la ceea ce scapă palpabilului, însă este ușor receptat de spirit.
În mod special, îi suntem recunoscători pentru slujbele, pline de parfum duhovnicesc, dedicate Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, ocrotitoarea Episcopiei Hușilor, prin mijlocirea cărora, Sfânta noastră este cinstită așa cum se cuvine, iar pilda ei de viețuire se poate imprima în conștiința credincioșilor.
Rugăm pe Arhiereul Veșnic, Hristos Domnul, să îi facă parte, Părintelui Arhiepiscop Ioachim al Romanului și Bacăului, cu prisosință, de comuniunea cu sfinții pe care îi iubește atât de mult, încât zilnic, cuprins de înrâurirea lor harică, să transmită, pe mai departe, bucuria slujirii și a întâlnirilor sfințitoare.
La mulți ani, plini de Domnul, Părinte Arhiepiscop Ioachim!
†IGNATIE,
Episcopul Hușilor
