Privim mirați cum timpul zboară peste noi ca și cum ar vrea să ne ferească de viitor și ne acoperă cu umbra sa, lăsându-ne doar amintirile. La umbra timpului apus stau, parcă odihnindu-se, emoțiile, visele, dorințele, gândurile frământate și frământătoare. Ar vrea să poată vorbi. Ar avea multe, multe de spus. Stau tăcute, căci în fața lor sunt faptele care, mai îndrăznețe fiind, vorbesc prin ele însele.
Ce spun? Spun sfios și cu recunoștință despre liniștea din zbuciumul lăuntric al rugăciunii rostite în cămăruța inimii, acolo unde se retrage adeseori, căutând tihnă. Departe de zgomotul năucitor al lumii și aflat într-o continuă căutare, dorește adumbrirea Duhului (Luca 1, 35), garanție a împreună lucrării cu bunul Dumnezeu. Așa s-au născut visele; așa au prins contur dorințele; așa, realitatea confirmă adevărul. Câtă dorință de regăsire, de identificare și unire cu Dumnezeu! Osteneală, trudă, nesomn, iubire, iertare, dăruire... În toate își dorește să ia chip Hristos, adevărul lucrurilor. Aplecat peste masa de lucru creează... Așterne cuvinte din Cuvântul creator; vers și slovă; crâmpeie de cer pentru veșnicie; aducerea aminte de cei ce au fost și mai sunt; cuvinte ce dau viață, încălzesc inima și îți amintesc de Slava lui "Dumnezeu Cel minunat întru Sfinții Lui". Câtă dăruire ....
Dincolo de chilie, descoperă o altă realitate. Oamenii cărora le-a apus lumina din ochi, ca și cum timpul și-a lepădat haina lui peste ei, sau, poate, nu au visat îndeajuns și s-au deșteptat prea devreme. Văzându-i, i-a primit cu drag în locuri unde încearcă să oprească timpul, unde dorește Înaltpreasfinția Sa să-i facă din nou să viseze, în centre pentru îngrijire și speranță.
Când însă nu vor mai dori să viseze, sau nu vor mai putea-o face, și pentru atunci s-a gândit vladicul de la Roman, și a pus bazele unui spațiu de recuperare, tratament și întreținere, aici, lângă chilia plină cu dorințe sfinte, iubitoare și mântuitoare, la Precista, ce a devenit mai mult decât un vis, a devenit o parte din "a fi" a Arhipăstorului de la Roman.
Preumblându-te pe cărările bătătorite de mușatini și de cei 76 de întâi stătători pe scaunul vlădicesc al de Dumnezeu păzitei Arhiepiscopii a Romanului, devenită și a Bacăului, prin primul Ierarh ales în această demnitate de Arhiepiscop, Ioachim I, preumblându-te, deci, vei întâlni copii de toate vârstele, de la 18 până la doi ani, care, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin purtarea de grijă a întâistătătorului acestei eparhii, pot învăța și se pot bucura, pot râde și cânta, în spații moderne și prietenoase sau ce urmează a fi modernizate, primite moștenire de la vrednicul de pomenire Ierarh al Romanului Melchisedec Ștefănescu, cu care dorește, parcă, să rescrie istoria acestui veac și geografia acestui spațiu.
Umbra ar întuneca totul dacă am rămâne doar în timp. Când dai tot ce poți pentru a ține o bucată de Cer deasupra vieții tale (Marcel Proust), atunci Cuvântul devine chemare, dangăt de clopot ce amintește că trebuie să fim întreolaltă, dar și cu Dumnezeu, în rugăciune, citire, cântare.
Nu doar ziduri a ridicat, ci a și slujit, cu timp și fără timp, pe Dumnezeu și omul.
Îmbrăcat în odăjdiile arhierești, vlădicul de la Roman, Ioachim I, revarsă, ca de altfel toți cei aleși de Dumnezeu spre a fi slujitori, binecuvântare și mângâiere, coborând "Slava lui Dumnezeu ce acoperă tot pământul" (Amos 3, 3) și ne amintește tainic, că, dacă nu ne vom izbăvi de lenevire, de uitare și de necredință, nu ne vom putea mântui.
În scaunul vlădicesc sau la amvon, pe șantier sau ținându-i de mână pe cei firavi, nu a uitat nicio clipă că trebuie să fie lumină, far călăuzitor, ce ne îndrumă să trăim viața în iubire și pace, în curăție și într-o desăvârșită armonie.
Îl asculți și îi privești chipul blând și bun ce îți amintește de cei iconici și de cum ar trebui să fim, cinstiți și îngăduitori, plin de râvnă pentru cele sfinte, jertfindu-ne neîncetat pentru bine și adevăr, pentru frumos și Sfânt.
Binecuvintează-l Doamne pe cel ce iubește podoaba Casei Tale și își arată râvna pentru a înfrumuseța Biserica lui Dumnezeu.
În calitate de colaborator al său la Centrul eparhial, acum, la ceas aniversar prilejuit de împlinirea a 71 de binecuvântați ani de viață, în numele colegilor din administrația eparhială, adresez, cu fiască dragoste, Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim gânduri de aleasă prețuire, urări de sănătate, bucurii sfinte, ani binecuvântați de Dumnezeu cu împliniri în slujirea Arhiereului Hristos și rodiri duhovnicești în păstorirea clerului, cinului monahal și credincioșilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului pe calea mântuirii.
Întru mulți ani, Înaltpreasfințite Părinte Ioachim! (Arhim. Pimen Costea, Vicar eparhial)
