În cea mai lungă noapte din anul curgător
Serbăm venirea-n lume a Blândului Păstor.
Cuvântul din vecie se naște din Fecioară,
Începe-o nouă eră, o nouă primăvară.
Refren
Dumnezeu ne-a dat viață, hai să-I mulțumim,
Și să-I arătăm prin fapte ce mult îl iubim.
Se naște ca să re-nască tot omul stingher,
Și să re-deschidă calea ce urcă spre cer.
Umanitatea noastră, la vremea potrivită,
A oferit o Maică, Fecioară nenuntită.
Ea a născut pe Domnul și, de bună seamă,
Prin Cel născut dintr-însa este și nouă mamă.
Refren
Iar când s-a plinit vremea, prin Iisus-Cuvântul,
Se re-creează lumea, se curăță pământul.
Tot omul, ce se naște, urmând legile firii,
Participă cu Domnul la actul mântuirii.
Refren
Cerul a dat steaua, care, sclipind frumos,
Arată locu-n care s-a născut Hristos.
Păstorii-n acea noapte umbriți de-un simț divin
Au dat Pruncului grota, deși părea străin.
Refren
Mai toți strămoșii noștri, din veac până la noi,
Au dat Cerului cete de sfinți și de eroi.
Statornici în credință, cu multă bucurie,
Duceau pâinea și vinul la Sfânta Liturghie.
Refren
Aveam tradiții sfinte ce animau Crăciunul,
Dar cine le mai ține, căci nu mai vezi nici unul
Să meargă-n sat cu steaua, apoi, la Liturghie
Ca să primească darul pentru veșnicie.
Refren
Hristos bate la ușă și-ar vrea să intre-n casă,
Nu zăvorî chilia, ci pregătește-I masă.
Căci El ne este calea, însă și locuința,
El este Adevărul, Viața, Biruința.
Refren