Tu ce ai dus lui Iisus?

În cea mai lungă noapte din anul curgător

Serbăm venirea-n lume a Blândului Păstor.

Cuvântul din vecie se naște din Fecioară,

Începe-o nouă eră, o nouă primăvară.

Refren

Dumnezeu ne-a dat viață, hai să-I mulțumim,

Și să-I arătăm prin fapte ce mult îl iubim.

Se naște ca să re-nască tot omul stingher,

Și să re-deschidă calea ce urcă spre cer.

 

Umanitatea noastră, la vremea potrivită,

A oferit o Maică, Fecioară nenuntită.

Ea a născut pe Domnul și, de bună seamă,

Prin Cel născut dintr-însa este și nouă mamă.

 

Refren

 

Iar când s-a plinit vremea, prin Iisus-Cuvântul,

Se re-creează lumea, se curăță pământul.

Tot omul, ce se naște, urmând legile firii,

Participă cu Domnul la actul mântuirii.

 

Refren

 

Cerul a dat steaua, care, sclipind frumos,

Arată locu-n care s-a născut Hristos.

Păstorii-n acea noapte umbriți de-un simț divin

Au dat Pruncului grota, deși părea străin.

 

Refren

 

Mai toți strămoșii noștri, din veac până la noi,

Au dat Cerului cete de sfinți și de eroi.

Statornici în credință, cu multă bucurie,

Duceau pâinea și vinul la Sfânta Liturghie.

 

Refren

 

Aveam tradiții sfinte ce animau Crăciunul,

Dar cine le mai ține, căci nu mai vezi nici unul

Să meargă-n sat cu steaua, apoi, la Liturghie

Ca să primească darul pentru veșnicie.

 

Refren

 

Hristos bate la ușă și-ar vrea să intre-n casă,

Nu zăvorî chilia, ci pregătește-I masă.

Căci El ne este calea, însă și locuința,

El este Adevărul, Viața, Biruința.

 

Refren