Din soborul slujitorilor care au însoțit pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim în rugăciune au făcut parte preacuviosul părinte arhimandrit Nectarie Eftime, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale, preacuviosul părinte arhimandrit Andrei Ioniță, cadru didactic la Școala Postliceală din cadrul Liceului Teologic „Episcop Melchisedec”-Roman, preacuvioși și preacucernici preoți și diaconi ai sfântului lăcaș mușatin.

După citirea pericopei evanghelice (Matei 9,1-8), cuvântul de învățătură a fost adresat celor prezenți de către preacuviosul părinte arhimandrit Andrei Ioniță care a  subliniat faptul că vindecarea integrală a omului, a sufletului mai întâi și apoi a trupului, înseamnă refacerea legăturii comuniunii de iubire cu Dumnezeu, iar la această stare duhovnicească omul nu poate ajunge singur, ci este nevoie întotdeauna de sprijinul comunității credincioșilor, care sunt mâinile întinse ale lui Dumnezeu:

„Dumnezeu nu dorește doar să aline suferințele oamenilor într-un mod simplu, ci să-i ridice la o viață nouă. Nu este suficient ochii să vadă, urechile să audă, picioarele să meargă, ci să fie și plinătatea vindecării suferinței umane într-un mod deplin. Evanghelia de astăzi ne vorbește despre o minune spectaculoasă și despre o restaurare integrală a omului. Și Mântuitorul Iisus Hristos nu se limitează a reda puterea picioarelor unui bolnav, ci vindecă mai întâi ceea ce este mai adânc, merge în sufletul său. De aceea, Evanghelia de astăzi ne arată că paraliticul din Capernaum nu putea să ajungă singur înaintea Mântuitorului, a trebuit să fie și ajutat. A trebuit ca patru oameni să îl poarte pe un pat cu patru picioare, care simbolizează de fapt virtuțile omului. Cei patru inși sunt expresia iubirii pe care Dumnezeule a revărsat-o asupra lor, de a-l ajuta pe cel care era paralitic să meargă înaintea Mântuitorului. Detaliu amplu, de o actualitate impresionantă, pentru că ne arată că nimeni nu se poate mântui singur”.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a vorbit despre semnificațiile sărbătorii din această zi pe care Sfânta Biserica a închinat-o Icoanei Maicii Domnului Prodromița din Muntele Athos. În cuvântul său, Înaltpreasfinția Sa a precizat care a fost contextul istoric în care a fost pictată icoana Maicii Domnului Prodromița:

„Astăzi avem o prăznuire specială și această prăznuire în calendar este însemnată cu pomenirea Icoanei Maicii Domnului Prodromița, care este pictată aici, la Iași, în Mănăstirea Bucium, acolo unde era de fapt o viață asemănătoare cu cea din Muntele Athos. Această icoană apare pe frescă a istoriei ca fiind o icoană făcătoare de minuni, întrucât ea era pregătită pentru Schitul Prodromu din Athos. Doi părinți, Nifon și Nectarie, s-au nevoit pentru a reface Schitul Prodromu, și și-au dorit ca această oază de spiritualitate românească să aibă o icoană a Maicii Domnului, așa cum aveau celelalte mănăstiri din Athos, ca un fel de reprezentanță a monahismului ortodox rusesc sau bulgar sau slav”. 

De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a relatat modul minunat în care Icoana Maicii Domnului Prodromița a fost pictată de o mână nevăzută în atelierul iconarului Iordache Neculau, la Mănăstirea Bucium:

„Ea a început să fie pictată de către un pictor din Iași, Iordache Nicolau, în anul 1863. Totuși, chipul ei nu a fost pictat de pictorul respectiv, căci de fiecare dată când venea dimineața în atelierul său, el simțea că nu poate intra în duhul Sfântului. Deși postea, se ruga și apoi începea să lucreze, totuși nu reușea să zugrăvească chipul Mântuitorului al al Maicii Domnului. Astfel, el nu a mai pictat, ci a lăsat toate penelurile lângă șevalet și și-a urmat ascultarea încredințată în obștea Mănăstirii Bucium. Dimineața, când a reintrat în atelier, a văzut sub pânza pe care o așezase peste icoana de pe șevalet, că cele două chipuri fuseseră zugrăvite într-un mod minunat de o mână nevăzută și nepământeană. Deci această icoană nefăcută de mână omenească, a devenit o icoană foarte cinstită și are și un chip aparte, niște trăsături extraordinare, pe care cred că nu le-ar fi putut face un pictor de-al nostru obișnuit. Dăm slavă lui Dumnezeu și ne închinăm acestei Sfinte Icoane, care a adus atâta bucurie, unora, alungând necazurile, supărările și mai curând bolile”.

În finalul cuvântului său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre evlavia credincioșilor din Moldova față de Maica Domnului și despre icoanele făcătoare de minuni care au fost zugrăvite cu chipul ei, acestea aducând de-a lungul timpului alinare tuturor celor care cu credință s-au rugat înaintea lor, cerând ajutor în necazuri și suferințe. Ajutorul Maicii Domnului se manifestă mai ales în contextul participării credincioșilor, în comuniune, la rugăciunea euharistică, Trupul și Sângele Domnului fiind hrana care vindecă și mijlocește intrarea în Împărăția lui Dumnezeu:

„Poporul român are o evlavie deosebită la Maica Domnului, de aceea avem multe icoane făcătoare de minuni în toate părțile Moldovei, cum avem și relicve sfinte ale celor care s-au nevoit în anumite feluri, fie cuvioși, fie părinți locali, fie martiri sau eroi, care au murit pentru dreapta credință și au fost preaslăviți de Bunul Dumnezeu în ceruri. Am putea spune că Icoana Maicii Domnului Prodromița este taumaturgică și slavă lui Dumnezeu că avem multe astfel de icoane. Avem și aici, în catedrală, icoana de care vorbește Episcopul Melchisedec Ștefănescu, avem icoana de la Mănăstirea Neamț, adusă odată cu icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistrița. De aceea, să ne rugăm lui Dumnezeu și Maicii Domnului să ne ajute să ne regăsim întotdeauna în comuniune, în comunicare, în cuminecare. Și mă bucur pentru credincioși că vin la Sfântul Potir, pentru faptul că această merinde, această hrană pe care o primim, este într-adevăr merindea cea veșnică și hrana care ne ajută sufletește să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Vă binecuvântăm pe toți și rugăm pe Maica Domnului să ne de-a puterea de a ne regăsi în duhul liturghiei”.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de Corala Paraschevi a Catedralei arhiepiscopale din Roman. (Pr. Valentin Băltoi)