Luni, 16 noiembrie, s-a desfăşurat la Roman sesiunea de toamnă a Examenului de capacitate preoțească, la care au participat absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior teologic, fii ai Eparhiei Romanului și Bacăului. Unul dintre momentele cele mai importante ale examenului de capacitate l-a constituit întâlnirea candidaților cu cei doi ierarhi ai Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim și Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Teofil Trotușanul, în Sala „Sfântul Ierarh Dosoftei” din incinta Centrului Eparhial.
Verificarea cunoștințelor teologice și a capacității de a fi un bun păstor de suflete au constituit baza examenului de capacitate preoțească susținut de cei 16 absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior teologic înscriși pentru sesiunea de toamnă a examenului de Capacitate preoţească, desfăşurat la Roman cu binecuvântarea Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim.
În fața comisiei coordonate de părintele arhimandrit Nicolae Dănilă, exarhul mănăstirilor și Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, și alcătuită din preoți consilieri și inspector ai Centrului eparhial, precum și profesori de la Liceul Teologic ”Episcop Melchisedec” Roman, candidații au susținut mai întâi testul psihologic, după care s-au desfășurat probele scrise la disciplinele Dogmatică, Istoria Bisericii Ortodoxe Române și Omiletică în Sala „Sf. Ierarh Dosoftei” din incinta Centrului eparhial.
Unul dintre momentele cele mai importante ale examenului de capacitate l-a constituit întâlnirea candidaților cu cei doi ierarhi ai Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim și Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Teofil Trotușanul, în Sala „Sfântul Ierarh Dosoftei”, care le-au adresat întrebări și le-au împărtășit sfaturi duhovnicești necesare în diferite situații care ar putea apărea în misiunea pastoral-misionară din viața de parohie.
După precizările legate de modalitatea organizării examenului și prezentarea câtorva informații preliminare de către părintele arhimandrit Nicolae Dănilă, candidații au participat la un dialog deschis cu cei doi ierarhi, fiecare dintre aceștia prezentându-se și vorbind despre activitățile cultural-religioase la care sunt angajați, implicarea în viața bisericii prin acțiuni de voluntariat și preocupările teologice. Totodată, Înaltpreasfinția sa le-a vorbit absolvenților despre chemarea preoțească în lumina noilor exigențe sociale și istorice, creionând chipul preotului chemat să răspundă provocărilor lumii contemporane.
În cuvântul adresat candidaților, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a arătat că Examenul de capacitate preoțească nu reprezintă doar o verificare a cunoștințelor acumulate în anii de studiu, ci și un moment de întâlnire și cunoaștere reciprocă între ierarh și cei care aspiră la slujirea sacerdotală.
„Ne regăsim împreună aici, la Centrul Eparhial, de care aparțineți. Frățiile voastre ați parcurs o perioadă de acumulare a cunoștințelor de tot felul, dar în special a celor teologice. Examenul de capacitate preoțească este întâlnirea cu conducătorul instituției. Cum instituția noastră este una divino-umană, ea este dumnezeiască prin întemeierea și finalitatea sa, dar, având și o dimensiune umană, se organizează potrivit exigenței timpurilor pe care le trăim. Acest examen este un examen de capacitate, dar, într-un anumit sens, și un examen de definitivare”.
De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre dubla dimensiune a Bisericii, evidențiind faptul că aceasta își desfășoară activitatea în condițiile istorice și sociale ale fiecărei epoci, fără a-și pierde identitatea și finalitatea dumnezeiască:
„Instituția noastră este o instituție divino-umană. Este dumnezeiască, dar, fiind și umană, se organizează în manieră umană, potrivit timpurilor pe care le trăim, potrivit mersului politic, geopolitic și așa mai departe. Dar Biserica, în esența ei, rămânea cea care îi însoțește pe credincioși pe calea către Împărăția lui Dumnezeu. Noi suntem mădulare ale Trupului lui Hristos, El fiind Capul Bisericii. Fiecare are rolul său și importanța sa. Biserica este o instituție dinamică, înscrisă mai întâi în dinamismul epocii, dar și în dinamismul etern, veșnic, care nu mai aparține acestei lumi, ci vieții celei dumnezeiești”.
Dezvoltând dimensiunea eshatologică a Bisericii, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre taina vieții veșnice și despre limitele cunoașterii omenești în raport cu realitățile Împărăției lui Dumnezeu. În acest context, a evocat experiența Sfântului Apostol Pavel, răpit până la al treilea cer, precum și mărturiile sfinților care, prin despătimire și viață duhovnicească, au ajuns la o cunoaștere mai profundă a realităților dumnezeiești:
„Biserica se înscrie și în dinamismul etern, veșnic, care nu mai aparține acestei lumi. Acest dinamism îl vom înțelege atunci când vom pleca spre cer, când pentru fiecare va suna clopotul marii înserări și ne vom afla înaintea lui Dumnezeu, față către față. S-a încercat să se stabilească unele lucruri despre ceea ce este dincolo de acest tărâm, dar noi nu cunoaștem în mod deplin aceste realități. Știm totuși, din experiența celor care au participat profund la viața spirituală și duhovnicească a Bisericii și au ajuns la nepătimire, că există realități ce nu pot fi cuprinse în cuvintele convenționale pe care le folosim noi. Sfântul Apostol Pavel a fost răpit până la al treilea cer și a cunoscut lucruri care nu pot fi exprimate prin cuvinte omenești. Dacă aici viața este mai mult trupească, acolo este duhovnicească”.
Ierarhul a subliniat faptul că parohia nu poate fi redusă la statutul unei unități administrative. Ea reprezintă, înainte de toate, o comunitate euharistică și pastorală, încredințată unui preot care are misiunea de a răspunde nevoilor duhovnicești ale credincioșilor:
„Scopul celui căruia i se încredințează una dintre instituțiile Bisericii, respectiv parohia, trebuie să fie foarte limpede. Și parohia are o dimensiune juridică, dar parohia este, înainte de toate, o comunitate a credincioșilor, condusă de un părinte spiritual, de un preot trimis prin administrația bisericească. El este trimis acolo ca un misionar, ca un vestitor al cuvântului lui Dumnezeu, pentru a răspunde nevoilor credincioșilor. Iar prima dintre nevoile lor este înaintarea pe calea către limanurile mântuirii.”
În continuarea reflecției asupra parohiei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a evidențiat că întreaga pregătire teologică și administrativă a viitorului preot trebuie subordonată finalității mântuitoare a slujirii sale:
„Preotul are acest scop dintâi, pe care îl cere Dumnezeu: mântuirea. Dacă ai același scop, atunci înțelegi întreaga pregătire și introducerea ta în acest sistem divino-uman care este Biserica. Preotul este trimis într-o comunitate pentru a răspunde nevoilor credincioșilor, iar cea dintâi nevoie a lor este aceea de a merge pe calea către mântuire.”
De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a subliniat că hirotonia nu este un simplu act administrativ, iar preoția nu poate fi înțeleasă exclusiv ca o funcție acordată de autoritatea bisericească.
„Ierarhul este cel care face vizibilă prezența lui Hristos în Biserica de pe pământ. El este cel care, potrivit rânduielilor bisericești, statutelor, regulamentelor și canoanelor după care se conduce Biserica din punct de vedere social și administrativ, cercetează și evaluează candidatul. Ierarhul este cel care prezintă candidatul lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să-l hirotonească prin mâinile ierarhului. Nu ierarhul este cel care hotărăște, în sens absolut, preoția, ci noi îl prezentăm pe candidat lui Dumnezeu, potrivit criteriilor și rânduielilor stabilite de-a lungul vremii.”
În încheierea cuvântului Său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a explicat necesitatea cercetării atente a celor care aspiră la slujirea preoțească, evocând îndemnul Sfântului Apostol Pavel adresat lui Timotei de a nu-și pune mâinile degrabă peste nimeni:
„Cel care urmează să fie trimis într-o comunitate trebuie să fie mai întâi analizat, văzut și cercetat. Trebuie să avem în vedere ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel atunci când îi vorbește lui Timotei, care era încă tânăr, și îi dă această învățătură: să nu-și pună mâinile prea repede peste cineva, fără să-l cunoască. De aici pot apărea anumite primejdii, capcane sau provocări, atunci când privim Biserica într-o manieră prea omenească, uitând că ea este, înainte de toate, dumnezeiască.”
După dialogul cu cei doi ierarhi, candidații s-au întâlnit cu membrii comisiei de examinare, unul dintre scopuri fiind acela de a proba dacă au chemare pentru misiunea preoţească, de a verifica nivelul cunoştinţelor dobândite şi capacitatea de a le aplica în viaţa pastoral-misionară. Examenul de capacitate preoțească a fost încheiat cu proba orală la disciplinele Liturgică, Omiletică, Legislație Bisericească și Exegeză Biblică. (Pr. Valentin Băltoi)



