Să ne cinstim eroii și să purtăm o adâncă recunoștință înaintașilor care au ctitorit numele binecuvântat al României

Întâi Decembrie este ziua nașterii României ca stat unitar între statele independente ale lumii. În urmă cu 105 ani, românii din Transilvania, Bucovina, Basarabia și Regatul României, vorbind același dulce grai românesc și având aceeași credință apostolică, au mărturisit într-un cuget dorința de unitate națională într-un singur stat, independent și suveran.

Această realizare istorică, a cărei valoare simbolică a însuflețit generații întregi de români iubitori de țară și de neam, naște în sufletele noastre sentimente nobile de profundă recunoștință față de personalitățile vieții politice și religioase ale acestei națiuni care și-au consumat existența pentru construirea unui ideal, pe care tineri neînfricați l-au apărat în lupte cu prețul sacrificiului suprem. Românii de pretutindeni, moștenitori ai acestei mărețe împliniri naționale, au datoria sfântă de a purta în inimi, cu onoare, valorile care definesc identitatea națiunii române și de a face cunoscute în spațiul intercultural și interreligios mondial frumusețea și specificul culturii și istoriei acestui neam binecuvântat de Dumnezeu, purtând cu cinste numele de român. Contextul mondial actual, măcinat de conflicte și de crize și dominat de globalism și consumerism, constituie o adevărată provocare pentru toți cei care, în afara sau în lăuntrul granițelor țării, simt și gândesc românește. Aceste încercări ale istoriei, în care ne este dat să trăim, să fie pentru noi un bun prilej de mărturisire a crezului național și de reafirmare a valorilor și idealurilor pentru care s-au jertfit ctitorii neamului românesc. Să fim conștienți că unitatea țării este rezultatul efortului pe care cele mai înalte spirite ale acestui neam l-au depus de-a lungul istoriei, că este un proces care a început înainte de anul 1918 și care trebuie să continue în fiecare inimă de român ce își asumă, oriunde s-ar afla în lume, istoria și patrimoniul spiritual dăruite de înaintași. Această zi de aleasă sărbătoare națională să fie pentru fiecare dintre noi prilej de pioasă aducere aminte de făuritorii României Mari, imbold de a rămâne în unitate de credință și de neam și de a conserva și promova patrimoniul spiritual național. Oriunde ne-am afla în lume, să nu uităm că suntem un popor creștin care și-a păstrat unitatea și identitatea înălțând în rugăciune gândul smerit către Dumnezeu, să păstrăm în inimi crezul nostru național, să ne cinstim eroii și să purtăm o adâncă recunoștință înaintașilor care au ctitorit numele binecuvântat al României. Rugăm pe Milostivul Dumnezeu să binecuvânteze Ziua Națională a României, să pogoare între români pacea și iubirea, să inspire pe cei ce ne conduc în a lua cele mai bune decizii, să ocrotească pe români oriunde s-ar afla în lume și să ne dea puterea de a rămâne vrednici urmași ai părinților acestei națiuni. Dumnezeu să binecuvânteza România și pe români!