Se împlinesc astăzi 15 ani de când milostivul Dumnezeu V-a oferit darul sfânt al arhieriei. Data de 1 mai a anului mântuirii 2000, pe atunci a doua zi a praznicului nemărginitei bucurii a Învierii lui Hristos, a devenit reper în Cronica Romanului și înțelegem, știm și mărturisim că nu este doar sărbătoarea Înaltpreasfinției Voastre, ci sărbătoarea noastră a tuturor, moment aniversar, popas duhovnicesc la care ne raportăm cu toții, și cler și popor.

Ne uităm înspre trecut cu recunoștință, spre viitor cu nădejde și, privindu-Vă, cuprindem înțelesul cuvintelor ce spun că nu poți adăuga ani vieții, poți însă adauga viață anilor.

Sunt 15 ani plini de viață, pe care analizându-i cuprindem înțelesul altor cuvinte ce spun că Dumnzeu ne-a invitat să-i fim oaspeți în această lume, nu pentru ca să avem un loc în care să murim – și ne repetați de un deceniu și jumătate că viața veșnică începe de aici, din lumea în care, pelerini, mărturisim Învierea, pășind cu credință, nădejde și dragoste către ea.

Tot de atâta vreme ne ajutați să fim sare pământului și lumină călăuzitoare, ne învăluiți în sarea izvorâtă din arhierească inimă, spre a ne păstra întru nestricăciune, ne învățați să întindem mâinile spre lumină, să o primim întru slujire și să o oferim cu generozitate lumii chinuită de întuneric.

Acest popas aniversar este așezat sub semnul dragostei lui Dumnezeu: lumina Învierii sale, în vremea copacilor înfloriți, și, an de an, ne adunăm în preajma luminii să ne amintim și să mulțumim pentru toate.

De un deceniu și jumătate ne învățați că la Paști lumina se adună într-o flacără, cum sfântul adună tot cerul într-o raclă; că, binele nu face zgomot și zgomotul nu face bine; că, prin Hristos, coșmarul poate fi transformat în vis frumos și visul în realitate, la fel de frumoasă; că, nu putem aprinde candela stinsă din sufletul celui de lângă noi, decât cu lumina din candela sufletului nostru, pentru că acolo unde lumina pătrunde, diavolii plâng; că suferința nu dispare decât dacă este asumată cu Hristos și întru Hristos cel Răstignit și Înviat; că Iisus nu este departe, undeva în Iudeea, este cu noi, alături de noi, la masă, în casă, în spital, la birou, în biserică și mai ales: în fața ușii sufletului nostru, bătând cu mâna ce poartă semnul răstignirii, semnul jertfei dătătoare de viață.

Noi, toți cei din preajma Înaltpreasfinției Voastre, putem mărturisi oricui cu convingere că nu a existat niciun moment în care să vă fi văzut trăind doar pentru propia persoană și, privindu-Vă, cuprindem înțelesul cuvintelor: „adevărata jertfă este să-ți dai viața pentru ceilalți”. Darul îl transformați în dar și ne oferiți cu generozitate din timpul Înaltpreasfinției Voastre, dând sens timpului nostru și astfel, înțelegem că măsura unui timp trăit frumos e dată de mulțimea zilelor, a nopților, a cuvintelor, a gândurilor și a faptelor transformate în duminici.

Faceți parte din viața noastră și facem parte din viața Înaltpreasfinției Voastre! Ne sunteți părinte și ne încredințați de acest lucru în fiecare zi, de aceea, cu recunoștință, ne înclinăm și dăm slavă Sfintei și Celei de-o-ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi pentru toate și ne rugăm Milostivului nostru Dumnezeu să Vă dăruiască, Înaltpreasfinția Voastră, Înaltpreasfințite Părinte Ioachim, zile îndelungate și bună sporire în dreapta propovăduire a cuvântului Adevărului, pentru cârmuirea turmei celei cuvântătoare, întru mulți și binecuvântați ani!