Măicuțe evlavioase și călugări cuvioși,
Preoți de mir, preacucernici, cu numeroși credincioși,
Au venit să se-ntâlnească la această mănăstire,
Cu doi sfinți chemați de Domnul, de pioasă amintire.
 

Adrian arhiepiscop și cuviosul Calistrat,
Ce-și dorm somnul lor cel veșnic unul lângă celălalt.
Veniți din părți diferite după cum le-a fost chemarea,
La Pogleț le-a fost sorocul să îi prindă înserarea.
 

Calistrat, cu viață sfântă, de șapte ani decedat,
La patru ani după dânsul și Adrian fu chemat.
Stau la taifas în morminte, parcă mai sunt printre noi,
Așteptând cu nerăbdare Judecata de Apoi.
 

Măicuțele mănăstirii îngrijesc a lor morminte,
Ținând candele aprinse ca la niște moaște sfinte.
Credincioși din toată lumea vin aici ca la părinți,
Punând flori pe-a lor morminte și-i cinstesc precum pe sfinți.