Patriarhul a oficiat Sfânta Liturghie, alături de alţi şapte ierarhi ai Biserici noastre, după care a vorbit despre sărbătorea din 15 august, Adormirea Maicii Domnului.

Maica Domnului a adormit, dar nu a rămas în mormânt

„Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului începe să se răspândească mai întâi la Ierusalim, apoi la Constantinopol începând cu secolul al 5-lea după anul 400. Despre Adormirea Maicii Domnului nu se spune nimic pentru că nu s-a scris despre aceasta, dar tradiţia Bisericii noastre a consemnat faptul că Maica Domnului a trecut la viaţa veşnică şi anume, a murit la Ierusalim în casa în care stătea şi a fost dusă să fie înmormântată în satul Ghetsimani”.

„Informaţii despre această trecere a Maicii Domnului la viaţa veşnică sau această mutare a ei ne oferă mai multe scrieri despre viaţa Maicii Domnului, dar mai ales predici ale unor părinţi sfinţi ai Bisericii. În secolul al 8-lea ne-au lăsat predici de o mare frumuseţe despre Adormirea Maicii Domnului Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului şi scrieri imnografice, liturgice, Sfântul Cosma Melodul”.

„Aceste predici şi aceste texte liturgice sunt concentrate în sinaxarul sărbătorii de astăzi care se găseşte în Minei. Mai concentrată este învăţătura despre Adormirea Maicii Domnului în troparul şi condacul sărbătorii. Acestea rezumă şi mai concentrat ceea ce spune sinaxarul, şi anume că Maica Domnului a adormit, adică a trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt, nu a rămas în moarte, nu a cunoscut stricăciunea”.

„Pentru că din trupul ei s-a format Trupul lui Dumnezeu Cuvântul, Fiul cel veşnic al Tatălui ceresc, născut veşnic din Tată fără mamă, s-a născut ca om din mamă fără tată şi deci nu putea să rămână în mormânt şi să cunoască stricăciunea trupul din care Dumnezeu cuvântul s-a întrupat. De aceea, atât sinaxarul cât şi condacul spun că ea a fost mutată la viaţa cerească, mai întâi sufletul, în momentul morţii, despărţirii sufletului de trup, şi la scurt timp şi trupul ei a fost mutat la viaţa cerească lângă Fiul ei”, a explicat Patriarhul României.

”A primit cu bucurie vestea adormirii

Părintele Patriarh a vorbit şi despre cum a fost înştiinţată Fecioara Maria că va urma adormirea sa”.

„Este o mare taină pentru că această mutare lângă Fiul ei, lângă Hristos cel mort şi înviat din morţi nu se numeşte nici Înviere, Înălţare la Cer, ci mutare. Este un termen foarte precis”.

„În sinaxar se spune că înainte de adormirea ei cu trei zile Hristos i-a spus Arhanghelului Gavriil: spune i mamei mele: vremea este a se muta lângă Mine.

„De aceea, Maica Domnului a primit veste nu cu întristare, ci cu bucurie. Pentru că merge la viaţa cerească alături de Fiul Ei”.

Relaţia dintre Maica Domnului şi Fiul Ei

Biserica Ortodoxă pune accentul pe relaţia personală a Maicii Domnului cu Fiul Ei Iisus Hristos, potrivit Preafericirii Sale.

„Ceea ce El a urmat în lucrarea mântuitoare urmează şi Maica Domnului. Pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a primit de bunăvoie moartea mântuitoare şi Maica Domnului primeşte trecerea aceasta din lumea pământească la viaţa cerească de bună voie şi cu bucurie. Pentru că aşa după cum Mântuitorul Iisus Hristos înainte de a muri a zis pe cruce: Părinte, în mâinile Tale dau Duhul Meu, acum Maica Domnului în momentul trecerii din această lume a zis: Fiule, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”.

„De aceea, în icoana Adormirii Maicii Domnului, sufletul Maicii Domnului înveşmântat în alb sau uneori într-un veşmânt luminos este ţinut pe mâinile Mântuitorului”.

„Vedem că Maica Domnului nu se mută la o viaţă abstractă, în ceruri, într-o singurătate veşnică, ci Maica Domnului se mută de pe pământ la cer în iubirea şi slava lui Hristos”.

”Maica Domnului se roagă pentru noi în ceasul morţii şi în ziua judecăţii

Maica Domnului devine icoana Bisericii care ne mută din lumea trecătoare la viaţa veşnică cerească, a subliniat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

„Aceasta explică de ce şi sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost fixată de Biserică în ultima lună a anului bisericesc”.

„Maica Domnului se roagă pentru noi în ceasul morţii şi în ziua judecăţii. adică după ce a murit omul şi ajunge la judecata particulară şi în ziua judecăţii universale. De aceea, ea este pururea rugătoare”.

„Ea este icoana Bisericii în rugăciune care primeşte ca răspuns la rugăciune binecuvântarea lui Hristos. Icoana Adormirii Maicii Domnului rezumă în culori ceea ce s-a spus până acum prin cuvinte”.

”Iubirea de mamă a Maicii Domnului

Patriarhul Daniel a reliefat alte trăsături ale Născătoarei de Dumnezeu.

„Înainte de a adormi, Maica Domnului s-a rugat pentru întărirea şi pacea lumii, a împărţit hainele pe care le avea unor femei sărace şi a murit rugându-se şi dăruind sufletul său în mâinile Fiului său Iisus Hristos”.

„Această sărbătoare a Maicii Domnului ne arată lucrarea minunată a Domnului nostru Iisus Hristos şi anume iubirea Sa faţă de mama Sa prin care a preluat trupul său ca om şi în acelaşi timp ne arată prin Maica Domnului ca icoană a Bisericii că rostul Bisericii pe pământ este de a ajuta pe oameni să ajungă la viaţa veşnică cerească nestricăcioasă”.

„Maica Domnului este şi ocrotitoare a clerului, pentru că Fiul Său Iisus Hristos este marele preot sau arhiereul veşnic. Este ocrotitoarea ierarhilor, a preoţilor, a diaconilor, este ocrotitoarea tuturor oamenilor şi mai ales este ocrotitoarea văduvelor, a orfanilor şi a tuturor celor necăjiţi. De aceea, credincioşii ortodocşi simt iubirea de mamă a Maicii Domnului”.

„De la minunea din Cana Galileii Biserica a învăţat că Maica Domnului este rugătoare nebiruită, nerespinsă, nerefuzată. De aceea, în slujbele Bisericii noastre, oricât de scurte sau lungi ar fi, se spune la sfârşit Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, Doamne Iisus Hristoase mântuieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin”, şi-a încheiat Părintele Patriarh cuvântul.

Sursa: Basilica.ro