Fiorul glacial al morții cu mreaja lui m-a-nvăluit,

Când am aflat, în plină noapte, c-un tânăr preot a murit.

Ce poți să spui când tragedia apare-așa, instantaneu?

Te însemnezi cu Sfânta Cruce și zici: "Să-l ierte Dumnezeu!"

Cum astăzi totul e posibil și totul pare transparent,

Nu a fost greu să aflu cine e preotul din accident.

Când mi s-a spus că răposatul e fiul meu duhovnicesc,

N-am mai putut să-mi țin tristețea și lacrimile să-mi opresc.

Străpuns de teamă și durere am început a mă ruga

Cu mintea-n inimă ascunsă, în gând smerit, am zis așa:

"Oh, Doamne Sfinte, dă-mi putere să înțeleg acest mister,

Că pe pământ ești Tatăl nostru și ghidul nostru către cer.

Deschide-Ți, Doamne, vistieria și dă-mi din haru-Ți nepătruns,

Să consolez această mamă, copiilor să dau răspuns.

Cuvintele-mi sunt fără vlagă, să pot prin ele să descriu,

Când văd pe mamă-nlăcrimată și soțul ei pus în sicriu?

Învață-mă să devin tată, copiilor rămași orfani,

Că cel mai mic nu înțelege, că n-are nici măcar doi ani!

Cum pot să spun acestei mame, că soțul ei nu a murit,

Ci doarme după liturghie, că era foarte obosit?

Aș vrea să dau sfat Petronelei să pregătească, bunăoară,

Doar cinci prescuri și o colivă, de ziua lui aniversară."

****

Iubiții mei ... Marius serbează a sa nativitate-n cer

Și pentru toți el va rămâne icoană sfântă, giuvaer!

*Poem alcătuit de IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim la trecerea la Domnul a pr. Marius Bărăscu