Sâmbătă, 21 noiembrie, în ziua de sărbătoare a Intrării în Biserică a Maicii Domnului, cei doi ierarhi ai Eparhiei Romanului și Bacăului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim și Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Teofil Trotușanul, au oficiat slujba de sfințire a bisericii „Izvorul Tămăduirii” din cadrul ansamblului eclesial al Schitului „Sfinții Ioachim și Ana” Itești, Metoc Chiriarhal.
Evenimentul a început de la primele ore ale dimineții cu săvârșirea Sfintei Liturghii sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, pe scena amenajată în incinta ansamblului eclesial pentru acest moment.
Din soborul slujitorilor care au însoțit în rugăciune pe cei doi ierarhi ai Eparhiei Romanului și Bacăului au fost părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar administrativ, preacuviosul părinte arhimandrit Nicolae Dănilă, exarh al mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Romanului și Bacăului, preacuviosul părinte arhimandrit Nectarie Eftime, marele ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale din Roman, preoți consilieri și inspectori eparhiali, preacuvioși părinți stareți și preacuvioase maici starețe, preoți, diaconi și mulțime de popor.
După oficierea Sfintei Liturghii, în sunet de clopot și de sfinte cântări, soborul slujitorilor s-a deplasat spre lăcașul de închinare cu hramul Izvorul Tămăduirii, unde a fost oficiată slujba de târnosire, fiind însemnați pereții exteriori, apoi pictura interioară, iconostasul și Sfânta Masă cu Sfântul și Marele Mir.
În cuvântul adresat celor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre starea de bucurie duhovnicească a celor prezenți, folosind imaginea teofaniei pentru a descrie întâlnirea omului cu Dumnezeu în cadrul slujbei de sfințire a unei biserici. Târnosirea unei biserici reprezintă o chemare la transformare spirituală adresată credinciosului, care este îndemnat să plece din locașul sfințit cu sufletul luminat și cu hotărârea de a-și îndrepta viața:
„Dragii mei prieteni, pe fețele fiecăruia se întrevede deja un fel de teofanie, care sper să se instaleze pentru mai mult timp. Căci, dacă de la sfințirea unei biserici, de la târnosirea unui altar, care devine mormântul lui Hristos, nu pleci mai îndreptat la casa ta, purtând candela aprinsă în sufletul tău, înseamnă că este în zadar toată participarea ta. Această candelă s-a aprins, în mod simbolic, de la mormântul lui Hristos, cel de la Ierusalim, dar și de la cel de aici, care este simbolul aceluia. Dacă omul vine numai cu trupul, iar sufletul îi rămâne departe, atunci nu a înțeles pe deplin rostul acestei întâlniri cu Dumnezeu.”
Referindu-se la istoria locului în care a fost așezat acest altar de rugăciune, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a evocat faptul că acesta a avut, în trecut, o destinație militară, fiind un spațiu în care existau arme, muniție și construcții specifice unei unități militare. Astfel, sfințirea bisericii marchează și împlinirea unei transformări simbolice: un spațiu destinat odinioară activităților militare a devenit un loc al rugăciunii, al păcii și al vieții monahale:
„Am o bucurie pentru faptul că văd aici un locaș de închinare, acolo unde cândva erau arme, erau turnuri, era muniție și așa mai departe. Îmi place să-l pomenesc aici pe ministrul Mircea Ioan Pașcu, pentru că, atunci când s-au făcut anumite schimbări și au fost adoptate legi privind terenurile care aparțineau Armatei, unele dintre acestea au fost repartizate consiliilor județene, comunelor sau altor instituții. Armata s-a restructurat, iar aceste spații, care au avut o altă destinație, au putut primi o nouă întrebuințare. Și eu sunt soldat, dar în oastea lui Dumnezeu. Și atunci am mers și am căutat printre ciulini, printre pălămizi și celelalte, până când am descoperit posibilitatea de a face din acest loc unul de închinare”.
La finalul cuvântului său, Înaltpreasfinția sa a subliniat faptul că sfințirea unei biserici trebuie să se prelungească în sfințirea vieții personale. Așa cum locașul de cult este pregătit pentru slujirea lui Dumnezeu, tot astfel inima omului trebuie deschisă pentru primirea lui Hristos:
„Îi dăm părintelui Nicodim și maicii starețe o biserică nouă, consacrată. Aveți grijă de ea! Nu v-am dat cheia, pentru faptul că biserica rămâne totdeauna deschisă. Dar, dacă Dumnezeu vrea să intre în sufletul tău, trebuie să tragi zăvorul, pentru că ușa sufletului poate fi închisă. Hristos intră după voința noastră și numai dacă Îl poftim. Să-L poftiți, așadar, în casa sufletului vostru. Dacă pregătim frumos sufletul, Hristos intră, Se odihnește și rămâne în cele mai adânci ale ființei noastre”.
Cuvânt de învățătură a adresat credincioșilor prezenți și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, care a evidențiat semnificația deosebită a sfințirii noului locaș de cult în ziua praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului, subliniind legătura spirituală dintre aducerea Pruncei Maria la Templul din Ierusalim și consacrarea bisericii Schitului „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” de la Itești. Pornind de la făgăduința Sfinților Ioachim și Ana de a închina lui Dumnezeu pruncul pe care îl vor primi prin rugăciune, ierarhul a arătat că intrarea Maicii Domnului în Templu a reprezentat începutul unei perioade de pregătire duhovnicească pentru împlinirea tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu. În acest context, a subliniat că, așa cum Maica Domnului a devenit locaș al prezenței dumnezeiești, tot astfel fiecare biserică sfințită este un spațiu consacrat întâlnirii omului cu Dumnezeu, prin săvârșirea Sfintei Liturghii și a Sfintelor Taine:
„Praznicul de astăzi al Maicii Domnului ne amintește de momentul intrării Pruncei Maria, de ducerea ei la Templul din Ierusalim, ca semn al făgăduinței și al împlinirii unui jurământ pe care părinții săi, Ioachim și Ana, l-au făcut înaintea lui Dumnezeu, și anume că, dacă vor primi darul nașterii de prunci, atunci copilul care se va naște va fi oferit lui Dumnezeu. Prunca Maria, primită prin rugăciune de către părinții ei, dumnezeieștii Ioachim și Ana, a fost oferită lui Dumnezeu prin ducerea ei la Templul din Ierusalim. Iar șederea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Templul din Ierusalim, după Sfânta Tradiție, s-a petrecut între vârsta de trei ani și cea de cincisprezece ani, timp în care Maica Domnului, Prunca Maria, s-a pregătit pentru a primi marele dar al Întrupării lui Hristos. Fiecare biserică, iubiți credincioși, este o Sfântă a Sfintelor, pentru că în ea se săvârșesc Dumnezeiasca Liturghie și Sfintele Taine. De aceea, ziua de astăzi are o semnificație deosebit de adâncă pentru această mănăstire și pentru eparhia noastră. Îi cerem lui Dumnezeu ca această nouă biserică, acest altar care se va târnosi, să fie o Sfântă a Sfintelor cu adevărat, în care să se înalțe și să fie primite rugăciunile noastre către Dumnezeu.”
La finalul evenimentului, arhimandritul Nicodim a adresat un cuvânt de mulțumire celor doi ierarhi, clericilor și tuturor credincioșilor care au participat la această sărbătoare a așezământului monahal de la Itești.
Cu acest prilej, părintele arhimandrit a evocat principalele etape ale procesului de reabilitare a fostului complex militar și de transformare a acestuia într-un așezământ monahal, precum și eforturile depuse pentru edificarea și înfrumusețarea locașurilor de cult. Totodată, a rememorat o parte dintre dificultățile și încercările întâmpinate de-a lungul celor 13 ani de activitate, evidențiind perseverența și implicarea celor care au contribuit la împlinirea acestui proiect.
În încheiere, arhimandritul Nicodim a adus slavă lui Dumnezeu și a exprimat recunoștință față de Maica Domnului, ocrotitoarea bisericii nou-sfințite, pentru ajutorul și ocrotirea primite în depășirea încercărilor și în ducerea la bun sfârșit a lucrărilor desfășurate în cadrul așezământului monahal.
În cadrul liturgic al evenimentului din această zi, monahia Chiriachi Chiper a fost hirotesită în treapta de Stavroforă, iar părintelui arhimandrit Nicodim Bițic i-a fost acordată Crucea Moldavă, cea mai înaltă distincție pentru clerici a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.
***
Piatra de temelie a bisericii a fost așezată în data de 8 septembrie 2015 de către Înaltpreasfințitul Părinte arhiepiscop Ioachim și de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord.
Lucrarea de zidire a noului lăcaș de cult a fost încredințate părintelui arhimandrit Nicodim Bițic, consilier eparhial, fiind sprijinit în acest demers de obștea monahală coordonată de egumena Schitului, monahia Chiriachi Chiper.
Biserica a fost ridicată din lemn, în stil moldovenesc, având formă de navă cu plan treflat, turlă peste naos și acoperiș din tablă, înscriindu-se în rândul bisericilor de lemn din Moldova. La interior a fost realizată pictura murală, a fost așezată catapeteasma din lemn de stejar sculptat, stranele, proscomidiarul și Sfânta Masă.
În interiorul bisericii a fost așezată o copie a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Antifonitria” de la Mănăstirea Vatopedu, Muntele Athos. (Pr. Valentin Băltoi)



