Oda întâi
Veniți, fiii credinței Bisericii dreptmăritoare, să cinstim cum se cuvine pe Sfânta Muceniță Filoteea, pe care Dumnezeu, pentru nevinovăția și frumusețea sufletului ei, a pregătit-o să devină pentru toți copiii neamului nostru simbolul neprihănirii și al inocenței divine, căreia noi îi cântăm: Bucură-te, Filoteea, floarea raiului ceresc.
Icosul I
Din puțina ta petrecere în viața pământească, fericită copilă, am învățat că virtutea nu are vârstă, nu are un timp de pregătire pentru a fi asumată și nu se numără cu numărul anilor pentru a fi înfăptuită, pentru că pe tine, Fecioară Filoteea, la vârsta de doisprezece ani te-a ales Dumnezeu să fii icoana nevinovăției și pildă de împlinire a faptelor bune. Pentru aceasta zicem:
Bucură-te, Filoteea, născută-n lumină lină,
În care Hristos sădit-a frumusețea Lui divină;
Bucură-te, pruncă sfântă, lui Hristos făgăduită,
Botezată-n foc și apă, cu Sfânt Mir pecetluită;
Bucură-te, c-al tău nume, dat de mama născătoare,
E tradus în românește: de Dumnezeu iubitoare;
Bucură-te, că de mică te-ai deprins cu fapta bună,
Căci în sufletul tău darnic toți săracii se adună;
Bucură-te, cea prin care Cuvântul se preamărește,
Iar în jurul tău, Fecioară, pacea Lui sălășluiește;
Bucură-te, rugătoare pentru neamul românesc,
Bucură-te, Filoteea, floarea raiului ceresc.
Oda a 2-a
O, milostive Doamne, adânci și nepătrunse sunt planurile Tale pentru noi credincioșii, căci suntem uimiți de cum ai pregătit neamului nostru românesc această copilă minunată, care, de-a lungul veacurilor, a ajuns să fie simbolul prieteniei copiilor acestui popor statornic și mult încercat, dar care nu a încetat să-Ți aducă laudă cântând: Aleluia!
Icosul al 2-lea
Milostenia față de săracii poporului, iubirea nemărginită față de cei bolnavi și necăjiți ai învățat-o de la mama ta, care, prin voia lui Dumnezeu, te-a născut în această lume, iar după plecarea ei timpurie la cer ai continuat să o înveți la școala duhovnicească a Bisericii, pe care o urmai cu multă evlavie. De aceea cântăm:
Bucură-te, vas în care Iisus Hristos, Cuvântul,
Păstrează apa vieții care-adapă tot pământul;
Bucură-te, porumbiță de origine română,
Iar înțelepciunea minții ți-e de sorginte divină;
Bucură-te, că-n astă viață, singura ta bucurie
A fost Pâinea nemuririi primită în Liturghie;
Bucură-te, că la Argeș primim mir vindecător,
Iar duhul tău feciorelnic ne ține sufletele-n zbor;
Bucură-te, ciocârlie, ce urcă spre cer cântând
Și coboară tot în cântec, lui Dumnezeu mulțumind;
Bucură-te, că în juru-ți toate florile-nfloresc,
Bucură-te, Filoteea, floarea raiului ceresc.
Oda a 3-a
Icoană iubirii milostive pentru cei săraci, te-a arătat pe tine, Hristos, poporului binecredincios din cetatea Târnovului. Asemenea Sfintei Cuvioase Parascheva și tu, copilă credincioasă, ai îmbrăcat cu hainele tale pe cei goi și săraci, iar celor flămânzi le ofereai din hrana trupească ca să fii fiică a Împărăției lui Dumnezeu, precum Evanghelia spune, cântând cu îngerii: Aleluia.
Icosul al 3 -lea
Diavolul, urâtorul binelui și risipitorul frumuseții chipului lui Dumnezeu, în ființa ta neprihănită a ispitit pe tatăl tău trupesc, căruia, atunci când și-a văzut fiica împărțind săracilor din hrana ce i se aducea, i-a sporit mânia și ți-a lovit călcâiul cu securea. Acest gest necugetat, minunată Fecioară, Dumnezeu l-a folosit pentru chemarea sufletului tău curat la veșnicele lăcașuri. Uimiți de lucrarea aceasta nemaiauzită și nedeslușită, îți cântăm, Filoteea fecioară:
Bucură-te, trandafir cu petalele-n lumină,
A cărui mireasmă vine din esența cea divină;
Bucură-te, sălaș în care Bunul Dumnezeu trimite
Duhul Sfânt, Care se roagă cu suspine negrăite;
Bucură-te, că ești mâna lui Hristos cea milostivă,
Ce ajută toți sărmanii cu viața lor în derivă;
Bucură-te, suflet în care încape eternitatea,
Cea care a primit moartea cu toată seninătatea;
Bucură-te, că securea care ți-a tăiat piciorul
A devenit o relicvă cinstită de tot poporul;
Bucură-te, Fecioară sfântă, cu mult simț duhovnicesc,
Bucură-te, Filoteea, floarea raiului ceresc.
Oda a 4-a
Dacă tatăl tău, fericită Filoteea, și-a dat seama că fapta sa necugetată a provocat moartea propriului copil, căci o lumină diafană a învăluit trupul tău neînsuflețit, cuprins de spaimă a alergat, ca oarecând samarineanca de la fântâna lui Iacob, în cetatea Târnovo, să spună cele întâmplate cu fiica sa. Ascultând cuvintele lui, mulți oameni au plecat în grabă la locul faptei, unde au aflat trupul tău neînsuflețit, dar aureolat de această lumină dumnezeiască, s-au înfricoșat foarte, dar au cântat lui Dumnezeu: Aleluia.
Icosul al 4-lea
Văzând poporul minunea aceasta, s-au închinat lui Dumnezeu, iar unii au voit să se apropie ca să ridice trupul tău, preadulce copilă, dar n-au reușit. Pentru aceasta au chemat pe arhiepiscopul locului cu sobor mare de preoți, care rugându-se fierbinte cu tămâieri și litanii, au încercat și ei să ridice trupul tău ca să fie așezat în biserica cetății; dar, o minune! Nu au putut, înfricoșându-se și mai mult, zicând unele ca acestea:
Bucură-te, miel de jertfă pregătit pentru-a renaște,
Care ai socotit moartea ca o sfântă zi de Paște;
Bucură-te, luminiță din lumina necreată,
Pe care crivățul năprasnic nu a stins-o niciodată;
Bucură-te, căndeluță din ținutul bulgăresc,
De îngeri întreținută cu untdelemn românesc;
Bucură-te, rază vie pe care nimeni n-o stinge,
Însă doar Hristos îi știe viteza pe care-o atinge;
Bucură-te, mielușică, c-atunci când ai fost ucisă,
De-o lumină diafană minunat ai fost cuprinsă;
Bucură-te, Sfântuliță, care când te-ai pristăvit,
Trupul tău devenit-a stâncă, imposibil de urnit;
Bucură-te, fericită, cu chip frumos, îngeresc,
Bucură-te, Filoteea, floarea raiului ceresc.
Oda a 5-a
Arhipăstorul ținutului Târnovului, inspirat de Duhul, și-a dat seama că voința lui Dumnezeu este alta decât a oamenilor și-a îndemnat pe toți la rugăciune, ca El să le descopere locul unde aveau să poposească moaștele tale, muceniță. După numirea câtorva cetăți din țara ta, nimic n-au izbutit, până în momentul când s-a vorbit de cetatea Argeșului. Atunci, neprihănitul tău trup a devenit ușor și a pornit spre locul hărăzit ție de Dumnezeu. Uimiți de această istorisire, cântăm lui Dumnezeu: Aleluia.
Icosul al 5-lea
Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și nu se vor atinge de ele chinurile, spune Duhul Scripturii Vechiului Așezământ, prin Înțeleptul Solomon; apoi continuă, ca pentru tine, Fecioară Filoteea, spunând: că în ochii celor nepricepuți a muri este o mare nenorocire, iar plecarea ta mucenicească din această viață este o nespusă pierdere, neștiind că sufletul tău era în pace. Pentru că a văzut că nădejdea ta era plină de nemurire, iar credința ta lucrătoare prin iubire, Hristos te-a așezat în colțișorul de rai, unde te rogi pentru noi care-ți cântăm:
Bucură-te, că moartea nu ai socotit-o moarte,
Ci ușa ce se deschide spre sfânta eternitate;
Bucură-te, că Stăpânul vieții și Izvorul nemuririi
Te-a încoronat, fecioară, cu nimbul îndumnezeirii;
Bucură-te, că românii te-au primit smerit, frumos,
Pe timpul lui Radu Negru, iubitorul de Hristos;
Bucură-te, că la Argeș, ai binevoit să stai,
Iar din plaiul mioritic ai făcut un colț de Rai;
Bucură-te, aur nobil lămurit în topitoare,
Așezat în vistieria cerului, nepieritoare;
Bucură-te, că-nțelegi graiul pruncilor ce gânguresc,
Bucură-te, Filoteea, floarea raiului ceresc.
Oda a 6-a
Nevinovăția, curățenia sau virtuțile, precum și alte trăsături duhovnicești specifice unui copil nu se pot socoti de sine însuși, pentru că acesta nu a ajuns la maturitatea cunoașterii naturale. Însă ție, fericită Muceniță, Dumnezeu ți-a luminat sufletul și mintea, în așa fel încât toți se minunau de înțelepciunea și de felul cum tu descopereai prezența lui Dumnezeu în natură și în firea lucrurilor, Căruia Îi cântai: Aleluia.
Icosul al 6-lea
Bătrânețile sunt cinstite nu cele ce se numără cu numărul anilor, spune, iarăși, Înțeleptul Solomon. Aceasta, pentru că înțelepciunea oamenilor și vârsta bătrâneților înseamnă viață neîntinată, așa cum a fost viața ta, preafrumoasă fecioară Filoteea. De aceea, plăcută fiind lui Dumnezeu, te-a luat la ceruri înainte de vreme, pentru ca răutatea să nu schimbe mintea ta sau viclenia să înșele sufletul tău. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut pentru fericita Muceniță, dar și pentru noi care îi cântăm unele ca acesta:
Bucură-te, că stai veșnic în iubirea lui Hristos,
Unde chipul tău, fecioară, devine și mai frumos;
Bucură-te, pildă bună pentru tinerii zeloși,
Care smerit vor s-ajungă, după har, și ei hristoși;
Bucură-te, frumusețe-n care Duhul sfânt se oglindește,
Iar parfumul rugii tale tot văzduhul copleșește;
Bucură-te, ostășiță, veșnic în stare de luptă,
Care dobândești putere din a Duhului eruptă;
Bucură-te, iconiță așezată pe altar,
Că la ruga ta ferventă primim toți har peste har;
Bucură-te, că în juru-ți cete de copii roiesc,
Bucură-te, Filoteea, floarea raiului ceresc.
Oda a 7-a
Fericit este omul care caută să afle înțelepciunea, darul lui Dumnezeu, mult mai scump decât tot aurul și pietrele prețioase ale pământului. Acest adevăr dumnezeiesc simțindu-l încă din fragedă copilărie, muceniță Filoteea, ai purces la împlinirea celei mai mari și importante virtuți universale: iubirea aproapelui, devenind pentru tineri icoana milosteniei, cântând lui Dumnezeu: Aleluia
Icosul al 7-lea
Dumnezeu, fiind absolut liber în hotărârile Sale, își manifestă permanent în Biserică lucrările, potrivit planului Său dumnezeiesc, nicicum închipuit de mințile noastre limitate și, uneori, rătăcite prin întunericul acestei lumi. Cum să nu ne mirăm de modul în care trupul tău, ucis de securea tatălui, a devenit într-o clipită sfinte moaște, la care s-au închinat credincioșii. Căci, de vreme ce sufletul tău, purtat de îngeri, a fost așezat de Hristos în ținuturile divine, trupul tău, Muceniță, a fost învăluit ca de un epitaf, de o lumină dumnezeiască, iar credincioșii din cetatea Târnovului au alergat să ți se închine. De aceeași uimire mai presus de fire am fost copleșiți și noi, credincioșii, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, că trupul, lipsit de sufletul plecat la cer,
A fost cuprins de-o lumină și de un profund mister;
Bucură-te, trup de taină, inundat de Duhul Sfânt,
E dovada că pământul nu te-a socotit pământ;
Bucură-te, că din locul unde tu ai fost ucisă,
Ai plecat înspre cetatea-n care-ai fost trimisă;
Bucură-te, peregrină către Țara Românească,
Care ai fost însoțită de oștire îngerească;
Bucură-te, că la Argeș ți-ai sfârșit călătoria,
Unde de veacuri se-nchină creștinii din România;
Bucură-te, că pruncii la icoana ta zâmbesc,
Bucură-te, Filoteea, floarea raiului ceresc.
Oda a 8 -a
Cinstitele tale moaște, fericită Filoteea, însoțite de clerul și poporul pământului bulgăresc, au ajuns la apele bătrânului Danubiu, unde s-au oprit câteva zile, precum evreii, odinioară, scăpați din robia egiptenilor au poposit pe țărmurile întinse ale Mării Roșii. După ce ai zăbovit puțin pentru a aduce mulțumire lui Dumnezeu, poporul binecredincios și-a luat rămas bun de la tine, apoi, cu ochii în lacrimi, te-au însoțit cu privirea cum traversezi apele liniștite ale marelui fluviu, unde se întrezărea pământul făgăduinței, al Tării Românești, cântând: Aleluia.
Icosul al 8-lea
Ajungând, Sfântă Muceniță Filoteea, pe malul stâng al Dunării, sfintele tale moaște au fost întâmpinate de o mulțime mare de oameni credincioși, conduși de domnitorul Radu cel Mare și de Mitropolitul Tării Românești, cântând unele ca acestea:
Bucură-te, că la Argeș moaștele fiind aduse,
În biserica domnească cu cinste au fost depuse;
Bucură-te, Filoteea, că întâia ta dorință
A fost să cunoști săracii obosiți de suferință;
Bucură-te, că la Argeș, de când, Sfântă, ai sosit,
Ai ajutat pe cei care cu nădejde au venit;
Bucură-te, că mamelor le oferi, cu osebire,
În ziua când își nasc pruncul, Manualul de iubire;
Bucură-te, că sărmanilor din popor
Nu ai pregetat vreodată să le vii în ajutor;
Bucură-te, că rugătorilor copleșiți de vreun necaz
Le-ai șters toată întristarea și lacrimile pe obraz;
Bucură-te, că de veacuri, tu porți straiul țărănesc,
Bucură-te, Filoteea, floarea raiului ceresc.
Oda a 9-a
De-a lungul secolelor, prin Grădina Maicii Domnului de la Curtea de Argeș unde ai fost așezată, Sfântă Filoteea, au trecut pelerini de toate rangurile și au venerat cinstitele tale moaște, sărutându-le cu multă evlavie și credință, având nădejde că vor fi izbăviți de necazurile și supărările lor. Așadar, având atâtea mărturii despre minunile și faptele tale consemnate în scris sau păstrate de tradiție, și noi astăzi, Sfântă Muceniță, cinstind sfintele tale moaște, simțim o ușurare a sufletului și pacea lui Hristos în inimi, dar ne întâlnim cu duhul moșilor și strămoșilor noștri, cu voievozii, ierarhii, sfinții și eroii neamului care ți s-au închinat, mulțumind lui Dumnezeu și cântându-I: Aleluia
Icosul al 9-lea
Preafrumoasa Biserică a Maicii Domnului de la Mănăstirea Argeșului, care adăpostește sfintele tale moaște, fericită Filoteea, este semnul prietenii tale cu Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, căci viețile voastre sunt pilde vii pentru prieteniile trainice dintre copii și tineri, dintre copii și părinți, dintre bunici și nepoți. Uimiți de legăturile sufletești care s-au statornicit între voi, Sfântă Mare Muceniță Filoteea și Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, neprihănite fecioare, cântăm așa:
Bucură-te, Filoteea de Dumnezeu iubitoare,
Prietena Maicii Sfinte de Dumnezeu Născătoare;
Bucură-te, că la Argeș cu Preacurata vorbești,
Cum să ocrotiți mai bine plaiurile românești;
Bucură-te, muceniță, dezmierdată Sfântulița,
Când ție, Mamă-Fecioară, copiii îți spun măicuța;
Bucură-te, Filoteea cea cu trup transfigurat,
Iar cel al Sfintei Fecioare, este un trup înviat;
Bucură-te, Muceniță, permanent în rugăciune,
Simțind că Sfânta Fecioară este mereu lângă tine;
Bucură-te, că Preacurata ți-a dat veșmânt îngeresc,
Bucură-te, Filoteea, floarea raiului ceresc.
Rugăciune
Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Sfintei Mari Mucenițe Filoteea, venim și Te rugăm să ajuți pe toți fiii poporului nostru românesc în toată lucrarea lui de zidire trupească și sufletească. Dar mai ales, primește în această zi, ca pe o ofrandă, rugăciunea copiilor și a tinerilor, care vor începe în curând un nou an de școală. Ei sunt aici, în jurul sfintelor moaște ale Sfintei Filoteea, această copilă sfântă, care a uimit lumea, cu nădejdea că le vei lumina mintea și inima ca, în noul an școlar, să fie învăluiți în lumina cea neînserată a harului, ca să dobândească cunoștințele prin care să înnoiască și să întărească atributele sufletești, precum și dispozițiile lor naturale, specifice trupului, ca neîncetat să te Slăvească pe Tine, Preasfântă Treime, în veci. Amin.
