Dar, cum Iisus ajunge pe tărâmul tenebros,
Lumina se înteţeşte ca un crepuscul frumos.
Cel născut din veci din Tatăl, ca Lumină din Lumină,
Retrimite iar în cosmos raze de supralumină.

Oamenii, zărind lumina coborâtă printre ei,
Se precipită să guste din preaplinul dragostei. 
Cel Care odinioară a zis: „Să fie lumină!”
Vine să restaureze templul Duhului - ruină.

Când lumina se aprinde între cosmos şi genune
Tot malul Tiberiadei este înţesat de lume.
Dintre cele două luntre de pescar, nu de polcovnic,
Alege cea mai săracă, a bătrânului verhovnic.
 

* * *

Iisus, urcat în luntre începe să cuvinteze.
Sunetul, transmis pe apă, poate bine să gliseze.
Mreaja Logosului strânge sufletele la un loc,
Verbul divin le-ncălzeşte, le purifică prin foc. 

Pescarii aud cuvântul, deşi nu îl pot rosti,
Însă simt că va fi vremea când pentru El vor muri.
Iisus Învăţătorul, când sfârşeşte să vorbească,
Îndemnă pe Simon-Petru să meargă să pescuiască.

Când corabia ajunge într-un loc mai potrivit Îi zice:
„Aruncă mreaja, că-i loc bun de pescuit”.
Bătrânul pescar ascultă pe blândul Învăţător.
Simon, vechi în meserie, zice neîncrezător:

„Doamne, în noaptea trecută foarte mult ne-am ostenit
În zadar ne-a fost silinţa şi nimic n-am pescuit,
Însă, de ne dai poruncă, eu arunc năvodu-n mare,
Şi dacă se prinde peşte, ast-ar fi minune mare”.

Ca pescar de meserie, Simon nu era convins,
Dar în câteva minute el a fost foarte surprins,
Întrucât mreaja din ape colcăia de-atâta peşte.
Simon încercă s-o scoată, dar nicicum nu izbuteşte.

Făcu semn celor cu dânsul să vină ca să-l ajute.
Iacob şi Ioan veniră, bărcile fiind umplute.
Înspăimântat de aceasta, Simon zice lui Hristos:
„Du-te de la mine, Doamne, că-s un mare păcătos!”.

Şi apoi, căzând cu frică, sărută a Lui picioare.
Gestul l-au făcut cu toţii, chiar cu mai multă ardoare.
Văzând smerita cinstire a fiilor lui Zevedei,
Hristos iarăşi s-adresează doar unuia dintre ei:

 „Simone, de ce ai teamă, că, nimic nu ai văzut,
Veniţi acum după Mine şi vedea-veţi şi mai mult!
Veţi vedea cum şchiopii umblă, orbii căpătând vederea,
Popoarele convertite vor dobândi mântuirea.

Veţi pleca în toată lumea ca nişte harnici pescari,
Adunând în luntrea voastră împăraţi, sclavi sau tâlhari.
Mreaja vă va fi cuvântul inspirat de Duhul Sfânt,
Veţi întemeia biserici peste întregul pământ.

Auzind aceste vorbe cei trei fraţi, cuprinşi de zel,
Au lăsat peşti, bărci şi mreje şi au plecat după El.
 

* * *
 

Fraţi creştini, fii ai credinţei, vă rog să mă ascultaţi:
Dacă Iisus vă cheamă, nu cumva să ezitaţi!

* Meditaţie lirică la Duminica a 18-a după Rusalii, Pescuirea minunată