La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Ciobanu Bogdan a săvârșit rânduiala parastasului, dimpreună cu părintele Rotaru Constantin, aducând un prinos de recunoștință lui Dumnezeu pentru jertfa săvârșită de ctitorul acestui sfânt lăcaș, ce dăinuie peste veacuri.

O istorioară, păstrată până astăzi în memoria romașcanilor, ne vorbește despre o întâmplare care l-a determinat pe Episcopul Meletie al Romanului să zidească Biserica „Sfântul Ilie”, pe malul stâng al Siretului, aproape de Cetatea Nouă a Romanului, zidită de Ștefan cel Mare (1466). Se spune că Episcopul Meletie călătorea cu trăsura de la Episcopie către zona împădurită a Vulpășeștilor. Acolo, cu un secol în urmă, un alt Episcop de Roman, Ioanichie, ctitorise o biserică în cinstea Sfântului Spiridon. Aici Episcopia avea mai multe proprietăți, chiar o prisacă. Ajungând el în această zonă limitrofă târgului numită „Sterpu”, a fost întâmpinat de locuitorii zonei, care i-au dat binețe, l-au salutat respectuos pe Înaltul Oaspete și au schimbat câteva cuvinte cu dânsul. Întrebați de acesta: „Voi unde mergeți la slujbă? Unde vă rugați lui Dumnezeu?”, ei au răspuns că nu au un lăcaş de închinăciune și merg tocmai la Episcopie pentru a participa la sfintele slujbe în duminici și sărbători. Văzând râvna lor pentru cele sfinte, buna cuviință și evlavia acestora, episcopul le-a făgăduit că-i va ajuta să-și ridice propria lor biserică și s-a ținut de cuvânt. Ctitorul a suportat toate cheltuielile construcției, iar locuitorii zonei au participat cu munca fizică, cu mâna de lucru și astfel a fost zidită în 1840 frumoasa biserică închinată Sfântului Ilie.

După moartea Episcopului Gherasim Clipa, în scaunul vlădicesc de la Roman a fost ales la 1 iunie 1826, episcopul Meletie Lefter, care păstorise Episcopia Hușilor mai bine de 23 de ani. Acolo se remarcase ca un bun păstor, un iconom și un administrator iscusit. Ca și predecesorii săi de la Roman (episcopii Antonie și Gherasim), Meletie era bucovinean. Născut la Suceava în anul 1777, poreclit de suceveni ”Brandaburul”, acesta a fost călugărit în anul 1795 de către Mitropolitul Moldovei Iacob Stamate, care l-a luat pentru o vreme diacon la Catedrala Mitropolitană din Iași. Remarcându-se prin calitățile sale, tânărul monah Meletie, la vârsta de 25-26 de ani a fost ales episcop al Hușilor, unde prin vrednicia sa gospodărească a reușit să achite datoriile mari ale Episcopiei. Activitatea sa pastorală la Episcopia Romanului a fost îndelungată, vreme de 18 ani (1826-1844), timp în care s-a remarcat cu precădere pe tărâm administrativ gospodăresc, prin danii și ctitorii, înzestrând Episcopia cu un clopot mare (1831), sfinte vase din argint, cărți, obiecte de cult care se păstrează în muzeul eparhial. Dispoziția sa pentru a dărui și a ctitori, o vedem în donația semnificativă, făcută în martie 1833, atunci când Mitropolitul Veniamin Costachi a făcut un apel în întreaga Moldovă, pentru ca toți fiii săi duhovnicești să sprijine material ridicarea noii Catedrale Mitropolitane din Iași. Episcopul Meletie a răspuns prompt, donând o sumă importantă (20.000 lei), fapta sa fiind pilduitoare. În anul 1844, Episcopul Meletie a fost ales Mitropolit al Moldovei, păstorind doar patru ani, căci la vârsta de 71 de ani, după o lungă și rodnică slujire arhierească (45 de ani), s-a mutat la cereștile locașuri, fiind înmormântat pe latura de nord a Bisericii ”Sfântul Gheorghe”, vechea Catedrală Mitropolitană din Iaşi. Cea mai reprezentativă dintre ctitoriile sale rămâne Biserica ”Sfântul Ilie” din Roman.