Mihai Eminescu a adunat și adună în jurul său numeroase persoane iubitoare de cultură, artă și spiritualitate. Ca mulți alții, beneficiarii asociației de la Hârja, vârstnicii centrelor rezidențiale, copiii centrelor de zi și tinerii Centrului de excelență în dezvoltarea resurselor intelectuale și culturale (CEDRIC) au remomorat frumusețea operelor eminesciene și dragostea pentru cultura românească autentică.

Evenimentul derulat sub genericul „Și EMINESCU a fost copil …  Să aducem veselie în poezie”, a urmărit o abordare holistică a personalității eminesciene:

- Dezbateri despre impactul operei eminesciene în cultura și spiritualitatea românească;

- Descoperirea semnificației poeziei, literaturii și gândirii politice a lui Mihai Eminescu;

 - Recitare de poezii eminesciene pentru reîntoarcerea în timp și spațiu;  

- Idei filosofice, religioase, științifice, mitologice  regăsite la Eminescu;

-”O prietenie pentru eternitate” - prietenia lui Mihai Eminescu cu Ion Creangă;

- Biografia poetului – viața și activitatea literară;

- Analiza unor poezii la alegere – motive literare, figuri de stil, temă  și viziune.

La final, tinerii și vârstnicii  au mediat asupra evocării lui Mircea Eliade ”Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru și cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele și cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăși a acestui cer și a acestui pământ, cu toate frumusețile, durerile și nădejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupți de pământ și de neam, regăsim în tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul munților noștri și de la melancolia mării noastre, până la cerul nopții românești și teiul înflorit al copilăriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă.”                                                                              

(Pr. Ilarion Mâță)