Comemorarea Episcopului Ioachim Mareș la șapte ani de la trecerea lui la viața veșnică (2009) este un eveniment de prețuire pentru memoria unui vrednic slujitor al bisericii, și, în același timp, este un act de cultivare a demnității noastre, ca slujitori ai Bisericii și  ca fii credinciși ai Bisericii.

În acest sens Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă zicând: „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți la felul cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evr. 13,70). Prin urmare, noi avem datoria de a vedea lumina prezentă și lucrătoare în cei care au slujit Biserica lui Hristos, iar din această lumină a lor să ne luminăm și noi cu făptuirea.

Vrednicul de pomenire ierarh Ioachim Mareș a fost cel de-al 50-lea episcop al istoricului scaun episcopal de la Huși, precum și primul episcop de la reactivarea Episcopiei Hușilor, în anul 1996. Ne amintim cu evlavie de momentele noului început al acestei străvechi eparhii, desființate în mod abuziv de regimul comunist ateu, în anul 1949, după o istorie de aproape 400 de ani (1598-1949).

Întronizarea primului episcop al Hușilor, după reactivarea episcopiei, s-a petrecut în timpul păstoririi noastre la Iași, ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Păstrăm vie în amintire imaginea Episcopului Ioachim Mareș, păstor misionar, plin de zel și jertfelnicie, și pomenim, în aceste momente de rugăciune și recunoștință, lucrare bogată pe care a desfășurat-o „cu timp și fără timp” pentru ca Episcopia Hușilor să-și recapete în scurt timp frumusețea ei de altă dată. El a restaurat multe biserici și mănăstiri și a ctitorit altele noi, dar mai ales s-a îngrijit cu deosebită atenție să îmbrace Catedrala Episcoplă din Huși, ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, în veșmânt nou și luminos, după ample lucrări de restaurare și dotare. Am săvârșit împreună slujba de resfințire a catedralei din Huși în ziua pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, hramul istoric al catedralei, adică la 29 iunie 1998. Păstrăm aceeași frumoasă amintire și de la momentul inaugurării Muzeului Eparhial din Huși, în anul comemorativ 2004, cu prilejul amplelor manifestări dedicate Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.

De numele episcopului Ioachim Mareș se leagă și începuturile construirii noii catedrale din Bacău, cu  hramul Înălțarea Domnului, piatra de temelie a acestui sfânt lăcaș fiind pusă de el, în anul 1991, pe vemea când slujea în calitate de arhiereu vicar al Episcopiei Romanului și Hușilor. De aceea, conform dorinței sale testamentare, trupul său își află odihna în cripta episcopală de la demisolul acestei catedrale, pe care el a inițiat-o și a susținut-o.

Păstor misionar, iubitor de cultură și de evlavie, episcopul Ioachim Mareș s-a înscris în șirul marilor săi înaintași: misionari, erudiți, harnici și înțelepți, care prin viața și activitatea lor au contribuit la devenirea istorică a scaunului episcopal de la Huși, precum și a bisericii întregi.

Părintele episcop Ioachim Mareș rămâne în memoria noastră ca fiind un ierarh misionar, un păstor harnic și un dinamic slujitor liturgic, prin fidalitatea sa față de credința și tradiția ortodoxă, fiind în același timp un bun iconom și un om darnic.

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să așeze sufletul vrednicului de pomenire Episcop Ioachim în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, în ceata sfinților Săi slujitori, care au binevestit lumii Evanghelia mântuirii și a vieții veșnice.

Veșnica lui pomenire, din neam în neam!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române