În contextual Anului omagial al pastorației persoanelor vârstnice în Patriarhia Română, Sectorul social – filantropic și misionar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, prin protopopiatele, parohiile și ONG-urile eparhiale, vine în sprijinul vârstnicilor cu probleme de sănătate severe și cu un nivel de sărăcie ridicat, prin implementarea programului social „Vârstnicii comunității” în cadrul a 50 de centre de socializare pentru persoane vârstnice în care să fie sprijiniți aproximativ 1000 de seniori din toată eparhia.
Argumente științifice
Este bătrânețea un blestem sau o binecuvântare? Pentru ce atât de mulți oameni în vârstă întâmpină bătrânețea cu sentimentul dureros că viața lor și-a pierdut sensul, că tot ceea ce au avut, ce au fost și la ceea ce au ținut aparțin trecutului, că sunt doar o povară în plus pentru cei apropiați? Cum se va simți omul la bătrânețile lui depinde nu de factorii externi, cât de idei și de cum trăiește el.
România sprijină persoanele care au nevoie de asistență socială acest lucru fiind reglementat prin articolul 47 din Constituția României, articol care spune următoarele: ,,Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.” (https://www.constitutiaromaniei.ro/tag/asistenta-sociala )
Principalul obiectiv al asistenței sociale este de a-i sprijini pe cei aflaţi în dificultate să obțină condițiile necesare unei vieţi decente, ajutându-i să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competențe pentru o mai pronunţată funcţionare socială. Pus în serviciul unei cauze demne, asistentul social trebuie să aibă în vedere permanentă interacţiune dintre cei doi factori: individul și mediul lui de viață socio-economic, politic, cultural, familial, moral etc., având în posesie cunoştinţe atât despre dezvoltarea lui umană, despre personalitatea lui, cât şi despre contextul socio-cultural şi moral în care el trăieşte.
„Protecţia persoanelor vârstnice, a drepturilor şi libertăţilor acestora, a făcut obiectul preocupărilor diverselor organisme şi comisii ale Naţiunilor Unite încă din 1948 când, celei de-a treia Sesiuni a Adunării Generale O.N.U i-a fost propusă un proiect de declaraţie privind persoanele vârstnice. Problematica persoanelor vârstnice s-a aflat pe ordinea de zi a comisiilor O.N.U. pentru probleme sociale şi pentru drepturile omului şi în paralel, la studierea acesteia s-au asociat Organizaţia Internaţională a Muncii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii precum şi alte instituţii specializate, în vederea realizării unui raport complex care să conţină principiile directoare ale politicilor sociale naţionale şi ale acţiunilor internaţionale”( Denizia GAL, Asistența socială a persoanelor vârstnice.Aspecte metodologice, Ed. Todesco, Cluj-Napoca 2003, p.6).
Scopul:
În baza parteneriatelor dintre Birourile de asistență socială ale protopopiatelor și Direcțiile de Asistență Socială, 1000 de vârstnici vulnerabili din comunitate vor primi sprijinul adecvat nevoilor identificate de personalul fundației: medicamente, haine, hrană, dispozitive medicale, alte servicii absolut necesare traiului de zi cu zi.
Obiectivul general:
Oferirea sprijinului adecvat nevoii identificate în viața vârstnicilor pentru ameliorarea situației medicale, sociale, psihologice, materiale și sprirituale, provocată de boală, singurătate, insecuritate și de creșterea alarmantă a prețurilor la alimente, medicamente și utilități
Care este procedura?
Se va completa o anexa (Anexa nr. 1 a programului „Vârstnicii comunității”), din care va rezulta situația reala a 1000 de vârstnici vulnerabili din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului (vârsta și genul, medicamente, haine, alimente, etc) . Prin intermediul emailului se vor transmite aceste anexe pe adresa Biroului de asistență social al protopopiatului, vor fi preluate de responsabilii acestui proiect, apoi se va întocmi un centralizator cu nevoile fiecărui vârstnic și un program ( data și interval orar) când poate fi oferit sprijinul persoanele vârstnice identificate.
Care sunt criteriile de selecție?
Vârstnicii cu venituri foarte reduse, cu boli incurabile, dizabilități, fără posibilitatea de a-și prepara sau achiziționa hrana și fără aparținători.
Ce indicatori ne propunem?
Ne propunem oferirea unui suport material (haine, hrană, medicamente, dispozitive medicale ) și consiliere psiho-socială și spirituală unui număr minim de 1000 de persoane vârstnice vulnerabile din toată eparhia.
Activitați din cadrul Centrului de socializare
Programul îi are în vedere pe seniorii din parohii sau dintre beneficiarii Centrelor de socializare vârstnici.
De asemenea, tot în primă etapă, acest proiect va fi implementat în 5 parohii unde există Centre de socializare pentru vârstnici, sau unde se pot inființa cât mai repede posibil.
Prin implicarea și dăruirea preoților și voluntarilor din fiecare parohie, programul își propune activități prin care nădăjduim ca se va aduce mângâiere, bucurie și speranță în sufletele seniorilor:
- Cateheze pe teme ce îi vizează pe vârstnici;
- Caravana medicală: consultații medicale gratuite (oftalmologice, generale) - deplasarea specialiștilor în parohii cu aparatură de specialitate;
- Crearea de prietenii adevărate prin participarea la seri duhovnicești;
- Activități comune cu alte centre de socializare din protopopiatele Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului;
- Pelerinaje;
- Participarea la slujbe religioase cu explicarea în detaliu a acestora de către preoți;
- Vizionare de filme tematice;
- Conferințe la care pot participa și preoți pensionari din eparhie ce le pot împărtăși din bogata lor experiență duhovnicească;
- Acțiuni de ajutorare a membrilor parohiei aflați în diferite nevoi;
- „Punte între generații” – crearea de relații strânse între seniori și copii.
(Pr. Ilarion Mâță)
