Iubiți fii și fiice duhovnicești,

          Ieri, 30 noiembrie, am sărbătorit pe Sfântul Andrei, Apostolul care a semănat cuvântul Evangheliei lui Hristos pe pământul patriei noastre. Sciţia mică de atunci, Dobrogea de astăzi, devenea, simbolic, Betleemul românesc, unde s-a născut creştinismul poporului nostru.

         Providenţa a rânduit ca a doua zi după pomenirea Sfântului Andrei, astăzi 1 decembrie, să sărbătorim Ziua Naţională a tuturor românilor, care aminteşte de unirea celor trei provincii româneşti într-un singur stat unitar independent. Este firesc ca sărbătoarea de ieri a Bisericii să se îngemăneze cu cea de astăzi, a Statului, căci aceste două instituții, Biserica şi Statul, sau credinţa şi neamul, s-au identificat, s-au contopit, în decursul istoriei noastre bimilenare într-o unitate de nezdruncinat.

         Dacă în această zi plină de lumină ne aducem aminte, cu veneraţie şi recunoştinţă, de făuritorii României din 1918, nu trebuie să uităm că Biserica, prin smeriţii ei slujitori de altădată, şi-a adus contribuţia ei sinceră şi totală la pregătirea, şi apoi la realizarea unirii statale. Dacă, din cauza vitregiei timpurilor, atâtea veacuri n-a existat o unitate politică a românilor de pretutindeni, aşezaţi de Dumnezeu în spaţiul mioritic, pe ambii versanți ai Carpaţilor, în schimb am avut o unitate de cultură şi credință care s-a menţinut prin Biserică. Ne gândim la ierarhii, preoţii, călugării, la zugravii de icoane şi biserici, copiştii de manuscrise ori meşterii tipografi, dar şi la miile de credincioşi pentru care Carpaţii nu era un hotar, o limită, ci mai curând o poartă prin care treceau dintr-o parte în alta, ducând cu ei acelaşi grai, aceeaşi credinţă şi acelaşi simțământ românesc.

         De aceea pentru noi, românii, ziua de astăzi nu trebuie să rămână doar o zi comemorativă, de pomenire a corifeilor ce au înfăptuit marea unire într-un singur stat, ci trebuie să fie şi o zi de angajament solemn în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei strămoşilor noştri de a lupta în continuare pentru apărarea identităţii spirituale şi naţionale a poporului nostru. Iată că astăzi Biserica şi ţara se confruntă cu alte mutaţii, faţă de care ne trebuie mult discernământ, vigilenţă şi trezvie pentru a le gestiona. Dar, având pilda înaintaşilor, credem că nu vom eşua nici acum.

         În calitatea noastră de întâistătător al uneia dintre cele mai vechi eparhii ale României, am datoria sacră să vă reamintesc, mai ales vouă, tinerilor care sunteți prezentul și viitorul națiuni noastre bimilenare, să fiți mândri de țara și poporul din care faceți parte.

        România ultimelor săptămâni a trecut prin schimbări majore ce ne descoperă o realitate pe care unii dintre noi au ignorat-o, iar alții au uitat-o. Solidaritatea sutelor de mii de tineri cu cei aflați în suferință și entuziasmul născut din speranța regăsirii umanității din om ne-au determinat să ne reafirmăm credința în idealurile acestui neam atât de greu încercat în istorie. Prezența lor m-a făcut să mă gândesc la nașterea unei Românii mai bune, creștine și tolerante deodată. Anul acesta, la împlinirea a 26 de ani de mișcările social-politice din decembrie `89, pentru prima dată, tinerii acestei țări și-au exprimat cu autoritate dorința de a trăi într-o Românie demnă de jertfa înaintașilor, într-o Românie care să redevină Grădina Maicii Domnului și, de ce nu, un Betleem al renașterii creștinătății noastre apostolice. La temelia acestei mărețe catedrale a unei Românii mai bune și mai drepte stă jertfa trupurilor mistuite ale celor ce prea devreme și-au frânt zborul tinereții. Nădăjduim ca această jertfă, născută de neliniști și neîmpliniri, să fie mistuită de focul iubirii lui Dumnezeu, care sperăm să-și reverse preaplinul bunătății Sale peste neamul acesta și să renască în inima acestei țări binecuvântate.

        Nădejdea aceasta ne poate fi deci urarea noastră, pe care s-o adresăm în această sfântă zi patriei noastre România.

       Ţie, ţară de sfinți și de eroi, Dumnezeu să-ți dea astăzi, de ziua ta, discernământul de a identifica adevărata valoare din panoplia de valori false și străine spiritului tău, de a da un sens etern propriei existențe și de a constitui, în acest spațiu mioritic, lumină privirilor însetate de esențial.

       Rog pe Bunul Dumnezeu, în această zi de 1 Decembrie, să binecuvinteze şi să ajute poporul român în realizarea tuturor aspiraţiilor nobile de pace, prosperitate şi bună înţelegere.

       La mulţi ani ROMÂNIA!

*Mesajul IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului la Ziua Naţională a României, Roman, 1 decembrie 2015