Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului, anul mântuirii 2014

Iubitului nostru cler, cinului monahal, şi tuturor dreptmăritorilor creştini din

această de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie, har,

milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu,

iar de la noi părintească dragoste!

 

Motto: ,,Paştele cele sfinţite astăzi nouă s-a arătat!

Paştele care au deschis nouă uşile raiului,

Paştele cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii"

 

 

Drept măritori creştini,

 

Prin Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos din morți s-au împlinit toate profeţiile mesianice ale Vechiului Testament. Începând de la profetul Moise și continuând cu David, Isaia, Ieremia, Daniel, Zaharia şi până la Maleahi, fiecare dintre ei vorbește în scrierile sale despre făgăduinţa venirii unui Mântuitor, despre întruparea Sa din Sfânta Fecioară Maria, prin umbrirea Duhului Sfânt, precum şi despre naşterea Sa în Betleemul Iudeii, misiunea mântuitoare, suferințele și preaslăvirea Sa.

Deși paginile Sfintei Scripturi ne vorbesc despre Mesia ca fiind fără de păcat, blând și smerit cu inima, întrupat pentru a readuce umanitatea în dialog de iubire cu Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost totuşi dispreţuit, respins şi prigonit de iudei, vândut pe 30 de arginţi, bătut, pălmuit şi scuipat, a răbdat durerile răstignirii şi a suferit până la moarte pentru păcatele poporului, însă a treia zi a înviat din morţi, biruind puterea morții prin propria Sa moarte.

Dacă cea mai încărcată de durere și tristă zi din istoria omenirii a fost ziua în care oamenii L-au răstignit pe Iisus din Nazaret Fiul lui Dumnezeu, cea mai fericită şi mai luminoasă zi a rămas peste veacuri ziua Învierii Sale, care așa cum spune o cântare specifică acestei perioade liturgice: ,, este ziua celei mai curate bucurii, ziua celei mai dulci mângâieri, ziua celei mai mari minuni, ziua celei mai adânci taine, ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea".

În această zi de Sărbătoare a sărbătorilor, încărcată de profunde semnificații teologice mântuitoare, în care suntem îndemnați să medităm la perspectiva propriei noastre învieri din moartea înstrăinării de Dumnezeu, Biserica ne cheamă ca să ne bucurăm şi împreună să cântăm, așa cum una dintre cele mai semnificative cântări pascale ne îndeamnă: ,,Paştele cele sfinţite astăzi nouă s-a arătat! Paştele cele nouă şi sfinte, Paştele cele de taină, Paştele cele prea cinstite, Paştele Hristos Izbăvitorul! Paştele cele fără de prihană, Paştele cele mari, Paştele credincioşilor! Paştele care au deschis nouă uşile raiului, Paştele cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii".

În această atmosferă de primăvară, când natura revine la viață și sufletele noastre se veselesc în marea bucurie a sărbătorilor de Paşte, uitând măcar pentru un moment de truda și neajunsurile zilei, gândurile noastre părinteşti se indreaptă către vieţuitorii sfintelor noastre mănăstiri, către clerul şi credincioşii acestei eparhii pe care-i binecuvântăm şi îi întâmpinăm cu creştinescul: «Hristos a înviat !»

Iubiţii mei fii duhovniceşti

Drumul dumnezeiescului nostru Mântuitor, Iisus Hristos, spre lumina Învierii a trecut prin crucea suferinţelor pe care a purtat-o în săptămâna Sfintelor Sale pătimiri, fiind supus judecății, răstignirii şi morții, pentru ca, în final, să urmeze Învierea Sa prin care s-a oferit creştinilor minunata şi nespusa putere a credinței și speranței în lupta cu păcatul și moartea spirituală și, de asemenea, posibilitatea dobândirii nemuririi şi a fericirii veşnice în Împărăţia lui Dumnezeu.

Strămoşii noştri geto-daci, acum două mii de ani, au primit lesne credinţa creștină, propovăduită de Andrei, apostolul cel întâi chemat, despre Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat şi înviat, precum şi despre Învierea morţilor, pe care o mărturiseau şi ei potrivit credinței lor, într-un anumit fel.

Cu ușurință s-au înscris pe frontispiciul sufletelor lor cuvintele Fiului lui Dumnezeu: ,,Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi"(In. 11,25), precum şi cele ale Apostolului Pavel care precizează categoric faptul că învierea lui Hristos şi a oamenilor este esenţa învăţăturii creştine: ,,Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră"(I Cor. 15, 14-18). Ei, strămoşii noştri, trăind în simplitate și modestie şi punând valoarea sufletului mai presus de cea a trupului, iar viaţa veşnică mai presus de cea pământească, au crezut şi nădăjduit în Hristos nu numai în viaţa şi pentru viaţa aceasta, ci mai ales în viaţa veşnică şi fericirea paradiziacă a Ierusalimului Ceresc oferite lumii prin Învierea Mâtuitorului Iisus Hristos.

Iubiţi şi binecredincioşi fii ai acestui neam,

Aşa cum adevăraţii creştini poartă crucea nevoinţelor și asprimea postului cu credinţa şi nădejdea neclintite că vor ajunge la împărtășirea din lumina sărbătorii Învierii Domnului, tot astfel şi strămoşii noştri şi-au purtat peste veacuri crucea pătimirii lor pe aceste meleaguri bântuite de furtuna năvălirilor barbare, cu credinţa şi cu nădejdea nezdruncinate în izbăvirea şi mântuirea prin Hristos Cel înviat din morţi, aşa precum mărturisesc Sfintele Scripturi. Credința în Dumnezeu, Cel ce a biruit moartea, a ținut trează speranța mântuirii acestui neam românesc atât de încercat în istoria sa zbuciumată și, de asemenea, ea trebuie să fie și astăzi, în aceste vremuri de grele frământări morale, politice și sociale, liantul, fundamentul și reperul acțiunilor și decizilor noaste individuale și naționale.

Dacă mana din pustie, prin voia lui Dumnezeu, a hrănit trupeşte pe poporul evreu timp de 40 de ani, cu atât mai mult, postul, rugăciunile, milosteniile, Sfintele Taine, slujbele Sintei noastre Biserici Ortodixe în general şi, mai presus de toate, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, au hrănit sufletul neamului românesc.

Paştele nostru creştin, sfinţit prin jertfa Crucii şi bucuria Învierii Domnului, a fost, este, şi va fi cea mai Sfântă zi a neamului nostru românesc, supranumită de marii imnologi ai cântărilor noastre bisericeşti: ,, Praznic al praznicelor şi Sărbatoare a sărbătorilor".

Numai credinţa şi nădejdea în Hristos Cel Înviat, în răsplătirea dreaptă la Învierea cea de obşte, într-o lume viitoare mai bună şi mai dreaptă, ne-au făcut să ieşim biruitori, ca popor creștin, din vâltoarea atâtor vremuri de încordare şi restrişte întreținând supraviețuirea noastră în istorie.

Iubiţi urmaşi ai acestor îndelung răbdători strămoşi

Anul acesta, 2014, a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul Omagial Euharistic și Anul Comemorativ al Sfinților Brâncoveni, dorindu-se prin aceasta o accentuare a înțelegerii autentice a valorii mântuitoare a actului euharistic precum și a jertfei supreme de sine pentru apărarea credinței creștine. În acest sens, pe întreg cuprinsul Eparhiei noastre, a Romanului și Bacăului, s-au derulat, ori sunt în curs de derulare ample proiecte în care sunt implicați fiii și fiicele noastre duhovnicești, activități cultural-religioase , simpozioane, pelerinaje, acțiuni prin care Biserica încearcă să facă astfel cunoscut tezaurul său spiritual și să mențină vie credința și speranța acestui neam.

Noianul de suferinţe, dar şi de credinţă neclintită a făcut din sufletul neamului românesc un popor cu o deosebită viaţă morală, un popor care a iertat pe prigonitorii săi aşa cum şi Domnul nostru Iisus Hristos cel Înviat din morţi a iertat pe cei ce L-au dat la moarte şi L-au răstignit. În acelaşi timp, aceste grele încercări ne-au purificat sufletele ,,precum se curăţeşte aurul în cuptorul cel cu foc"(Pilde 17,3).

Pe toți românii din decursul timpului care au fost martirizaţi, au pătimit, au suferit, au trăit şi au mărturisit cu fapta crediţa în Hristos Cel înviat, cu convingerea neclintită în învierea şi viaţa veşnică, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a aşezat la loc de cinstire şi de pomenire, în calendarul nostru bisericesc, prăznuindu-i în Duminica a doua după Rusalii, numită: ,,Duminica Sfinţilor români".

De asemenea, anul acesta, prin slujbe speciale, vom face pomenirea ostașilor români care și-au sacrificat viața acum o sută de ani, în Primul Război Mondial, apărând valorile fundamentale ale omului: credința, familia, libertatea și identitatea națională, dar și a tinerilor care prin sacrificiul suprem, acum douăzeci și cinci de ani, cu mâinile goale au ridicat sufletul românesc din întunericul în care-l cufundase Regimul Comunist ateu.

Credinţa în înviere constituie taina rezistenţei în istorie a neamului nostru românesc prin care şi-a sfinţit viaţa şi şi-a dobândit mântuirea.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Prin cruce şi prin Înviere, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a deschis calea spre fericirea veşnică, dar pentru ca fiecare dintre noi să poată deveni părtaş al ei, trebuie să unească harul Duhului Sfânt şi bucuria Învierii Domnului cu credinţa şi cu faptele cele bune.

Câţi orfani în suferinţă, câte văduve neajutorate, cîţi bătrâni în lipsă, cîţi bolnavi şi cîtă suferinţă întâlnim în spitale, în azile, în cămine, în orfelinate şi în penitenciare? Câte familii sărace, care poate pentru sărbătoarea de astăzi nu au avut cu ce-şi pregăti masa de Paşte şi n-au putut-o împodobi cu pasca şi tradiţionalele ouă roşii? Plecând de la biserică, de la masa cinei pascale, cu bucuria Învierii Domnului în suflete, duceţi mai întâi darurile voastre împodobite cu lumina de Paşti în casele celor în suferinţă. ,,Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru, milostiv este"(Luca 6,36). Făcând aceasta, vom deveni vasele alese prin care Dumnezeu lucrează în lume, mâna prelungită a lui Hristos milostivul, împlinind în același timp lucrarea filantropică a Bisericii din trupul căreia facem parte cu toții.

Drept aceea, să facem din acest praznic un prilej de înnoire a vieţii noastre, de îndreptare şi de îmbunătăţire a ei, prin credinţă, prin muncă cinstită şi prin fapte bune.

Opriţi-vă de la orice păcat: ,,Părăsiţi faptele întunericului şi vă îmbrăcaţi în hainele luminii, căci Hristos ne-a chemat din întuneric la lumină, din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer” (Romani 13, 12).

Pătrunşi de lumina tainică a Învierii, purtând în noi, prin Sfânta Împartaşanie, pe Iisus Hristos Euharistic, cu toţii să ne bucurăm şi să mărturisim, parafrazând o frumoasă cântare spunând că astăzi: ,, Este Ziua plină de lumină a Învierii, când suntem îndemnați să ne iertăm şi să ne îmbrățișăm unii pe alții. Este ziua iertării în care îi numim frați chiar și pe cei ce ne urăsc și ne sunt potrivnici, este timpul bucuriei pascale în care uitâd tot răul ce ni s-a făcut trebuie să iertăm toate și împreună suntem chemați să cântăm: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le".

«Hristos a înviat !»

 

† EFTIMIE,

Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului