Văzând pe Iisus că vine şi voieşte să-l atingă,
Diavolul doboară omul, iar prin gura lui Îi strigă:
„Recunosc că eşti Mesia şi ştiam că vei veni!
Mai lasă-mă să-mi fac treaba, Te rog, nu mă chinui!”

Auzind Hristos acestea, Îl întreabă: „Tu ai nume?”
„Da”, răspunsu-I-a satana, sec şi sumbru: „Legiune!”
Acest cuvânt ne arată că în trupul omenesc
Mii de duhuri necurate vin şi se pripăşesc.

Legiunea diavolească e cruntă realitate,
Dacă intră rupe omul de sfânta comunitate!
Dacă diavolul ajunge în om să se cuibărească,
Are scopul să dezbine, să bată, să nimicească:

Unii sunt legaţi cu lanţuri, alţii sunt puşi în obezi,
Alţii s-aruncă în apă sau s-afundă prin zăpezi,
Alţii sunt duşi în pustie sau prin locuri neumblate,
Nu-i sloboade necuratul până nu-i duce la moarte.

Când Hristos Se întrupează, diavolul se îngrozeşte,
El ştie că prin aceasta lucrarea lui se sfârşeşte.
De aceea, în Gadara, Îl roagă cu duh viclean,
Să nu se distrugă încă stăpânia lui satan:

„Recunosc că eşti Mesia, Fiul Celui Preaînalt!
Ştiu c-ai acceptat kenoza să scoţi lumea din păcat!
De ne izgoneşti acuma, în adânc să nu ne-ntorci.
Îngăduie să ne-ascundem, nu în oameni, ci în porci”.  

Cum oamenii din Gadara au scos turma la păscut,
Iisus Mântuitorul pofta le-a satisfăcut.
Când duhurile necurate în porci grabnic au intrat
Toate bietele-animale în mare s-au aruncat.

Păstorii ce păzeau porcii s-au năpustit în cetate,
Povestind cu amănuntul toate cele întâmplate.
Înfricoşaţi, gadarenii au ieşit ca să oprească
Pe Cel care-n fapt venise pentru ca să-i mântuiască.

Nici nu au luat în seamă pe omul cel îndrăcit,
Acum îmbrăcat cu haine, sănătos şi liniştit.
Dar când omul le vorbeşte în grai clar şi răspicat,
Dintr-o dată cetăţenii iarăşi s-au înspăimântat.  

Timoraţi şi plini de frică, gadarenii păgubiţi
Au rugat Galileanul să plece cu paşi grăbiţi,
Fără să intre-n cetate. Iar Iisus i-a ascultat
Şi-a reunit ucenicii şi spre ţărm s-au îndreptat.  

A urcat iarăşi în luntre — probabil a lui Andrei,
S-a întors în Galileea, acasă, printre ai Săi.
Însă omul din Gadara ce fusese posedat
Voia să vină cu Dânsul, să-L urmeze, neapărat.  

Dar Iisus îi taie voia şi-i zice cu glas domol:
„Rămâi ca să porţi povara celui dintâi apostol.
Spune la toată suflarea din întregul tău ţinut
Că Dumnezeu îi iubeşte şi cât bine ţi-a făcut.  

Chiar de ei n-au luat seamă la cuvântul creator,
Punând mai presus de toate doar valoarea porcilor,
Dumnezeu prin pocăinţă îi iartă şi-i preţuieşte,
Ca pe fraţii Săi de suflet, şi pe toţi îi mântuieşte”.  

Cel rămas ca şi apostol, următor al lui Hristos,
Luând har, a prins curajul, şi-n cetate s-a întors,
Semănând întru credinţă Logosul printre păgâni,
Iar Gadara a dat roadă zămislind primii creştini!

* Meditaţie lirică la Duminica a 23-a după Rusalii, vindecarea demonizaţilor din ţinutul Gherghesenilor