În aleasă zi de serbare a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie a.c., în Parohia Izvoarele, Protoieria Bacău, a fost prezentat enoriașilor volumul ”Creație și re-creație”, alcătuit de Inaltpreasfințitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.
Părintele paroh Ciprian Marius Cloșcă, în deschiderea acestei prezentări, a realizat o paralelă între vocația poetico-religioasă a marelui sfânt ierarh Dosoftei, cel ce a versificat Psaltirea prorocului și împăratului David (pe cand era Episcop la Roman, 1660-1671), și lucrarea unică de versificare a Sfintei Evanghelii a Înaltpreasfințitului Ioachim.
În cuvântul său, Pr. Ciprian Cloșcă a remarcat că, dacă în cazul versificării vetero-testamentare au existat mai multe intenții și realizări ale unor autori răsăriteni și apuseni, de diverse confesiuni creștine, din perspectiva poetizării Sfintei Evanghelii, IPS Ioachim este pionierul acestui gen literar-artistic-religios. Demersul unei asemenea lucrări marchează debutul unui nou tip imnologic: poezia liturgică.
Lucrarea IPS Sale conține unsprezece meditații lirice, însoțite de alese meditații teologice, realizate de distinși teologi ai Arhiepiscopiei noastre, formând un veritabil act de vie manifestare a credinței creștin-ortodoxe ”incarnată” în versuri de o profundă simțire duhovnicească, ce au rolul de a-l sensibiliza și mai mult credinciosul aflat în ”pelerinajul iubirii” către Dumnezeu-Treime-Unime.
Volumul reprezintă prima parte din tripticul liturgic al Ortodoxiei (Octoih, Triod și Penticostar), fiind dedicat pericopelor evanghelice duminicale ale perioadei Penticostarului, pulsând cardiologic de la ”Înviere, prin Înălțare, la Parusie”, întru așteptarea ”Împărăției ce va să vie”, prin Hristos, ”prezent întru absență”, fiind luminați de ”era Duhului Sfânt”.
Volumul descifrează sensurile adânci ale Sfintei Evanghelii, marșând neșovăielnic către vederea lui Dumnezeu în adâncul inimii noastre, acolo unde se realizează întâlnirea cu Hristos Cel înviat și înălțat. Extazul mistic este prezentat în manieră eminesciană și einsteiniană, teologico-filosofico-științifică: ”...Adonaï creează atomul luminos/Iar raza lui alungă nimicul tenebros” (p. 17); ”...Raza pascală-n viteza luminii/Vestește: Hristos a înviat” ( p. 27). Crearea universului ne arată acțiunea Cuvântului, Logosului sau Verbului lui Dumnezeu, care este lucrare deplină, acțiune planificată, guvernată după ”legi divine”, precise, umplută de Providență.
Lucrarea se constituie într-un un florilegiu poetic de înaltă ținută, remarcându-se finețea rimelor, dar și actualizarea mesajului evanghelic pentru omul-postmodern. Tensiunile credinciosului sunt atenuate și radiate constant, convingător, eliminând definitiv posibilele și ultimile îndoieli (Reintegrarea lui Toma, p. 40), imprimând o dinamică înnoitoare și sfințitoare, celui flămând și însetat după Dumnezeu.
Prin păcat omul scindează relația cu Dumnezeu, însă prin Întrupare, Înviere, Înălțare și Cincizecime, este restaurat ființial la calitatea de fiu al lui Dumnezeu. Are nevoie de vindecarea paraliziei și orbirii duhovnicești, prin mâna lui Hristos, precum cazul vindecării slăbănogului de la Vitezda (p. 60), a orbului din naștere (p. 91); de palingeneză – Taina Botezului (nașterea din apă și din Duh) – evidențiate prin dialogul cu femeia samarineancă (p. 72).
Domnul Hristos duce și mai departe iubirea Sa pentru om, pogorându-Se la iad. Pentru aceasta Logosul: ”Kenotic coboară până în Șeol/Să sloboade drepții din mâinile lor” (ale diavolilor - n.n. - p. 19).
Învierea Domnului este actul suprem, care încununează opera de mântuire și de salvgardare a omului și a întregii creații. Învierea trebuie să fie ferm mărturisită, după paradigma Sfintei Fecioare Maria și a Purtătoarelor-de-mir: ”Maria, Preacurata, cu cele cinci Marii/Au întâlnit pe Domnul în ziua cea dintâi./Hristos a dat poruncă să facem pomenire/De viața lor curată trăită în iubire” (p. 53).
Intruparea Logosului și Învierea sunt împlinite, istoric și metaistoric, prin Înălțare și Cincizecime.
”În viața veacului ce va să fie” se va ajunge doar prin a doua venire a Fiului Omului, întru slavă: ”De la Înălțare și pân̓ la Parusie./El va veghea veșnic, pe toți cu bucurie,/Când tot Universul va fi transfigurat,/Cu Tatăl și cu Duhul, ...un singur Împărat!/Hristos S-a înălțat!” (p. 101).
De acum are loc desfășurarea misiunii Bisericii în istorie: vestirea Adevărului-Hristos până la marginile lumii, cu puterea și sub ocrotirea Duhului Sfânt: ”Duhul transformă pescarii-n apostoli,/păgânii devin mucenici./Biserica-ncepe timpul pnevmatic,/rusalic ființând până-n veci” (p. 120).
Efortul poetic este primit cu bucurie și mulțumire sfântă, fiind printre aceia care am propus IPS Ioachim ca aceste meditații lirice să vadă lumina tiparului într-o formulă unificatoare, de volum, după cum ne mărturisește Arhiepiscopul nostru în ”Argument”: ”Acest volum de poezie... n-ar fi apărut niciodată dacă unii dintre prieteni nu m-ar fi sfătuit să îl ofer tuturor credincioșilor” (p. 10).
Mărturisim și aici că, mergând mai departe, am sugerat IPS Sale să încredințeze aceste versuri, celor în măsură, spre a fi puse pe portativ, bineștiind că rugăciunea cântată este de două ori primită.
Volumul IPS Ioachim se deschide, precum cupa unei flori, celui doritor să soarbă cu nesaț nectarul evanghelic de-viață-datător. Prin urmare, cartea este dedicată să umple inimile noastre, spre înțelegerea și lucrarea tot mai bună a vieții creștinești într-o lume care are nevoie tot mai mult de harul dumnezeiesc spre plinirea Sfintei Evanghelii. (Pr. Ciprian Marius Cloșcă)
