La slujbă au participat monahi și monahii de la Centrul eparhial Roman, care au dat şi răspunsurile la strană.

În cuvântul de învățătură, IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim a subliniat responsabilitatea pe care preoții o au în administrarea Sfintelor Taine:

„Pâinea euharistică nu se pierde. Așa cum apostolii au adunat firimiturile, tot astfel ea se păstrează cu grijă și nu este lăsată la voia întâmplării. Nu o administrează oricine, ci cei consacrați pentru aceasta, cărora li s-a încredințat darul slujirii Tainelor lui Dumnezeu.”

Rânduiala cunoscută sub denumirea de Liturghia Darurilor mai înainte sfințite este proprie Postului Mare și reprezintă, în esență, un ritual de împărtășire rezultat din îmbinarea Vecerniei cu anumite elemente ale Sfintei Liturghii. Apariția acestei rânduieli speciale se explică prin hotărârea Sfinților Părinți de a nu se săvârși Sfânta Liturghie în zilele de rând ale Postului Mare, potrivit canoanelor 49 și 51 ale Sinodului din Laodiceea (364–383). Această interdicție avea la bază considerentul că atmosfera de pocăință și de așteptare a Mirelui, specifică zilelor de post, nu se armonizează cu caracterul festiv și plin de bucurie al Sfintei Liturghii, înțeleasă ca sărbătoare a venirii Mirelui în mijlocul Bisericii Sale.

În urma acestei rânduieli, zilele de peste săptămână au devenit aliturgice. Totuși, dorința multor credincioși de a se împărtăși și în cursul săptămânii, nu doar duminica, a dus la formarea obiceiului de a păstra în biserici o parte din Darurile sfințite la Liturghiile de sâmbătă și duminică, pentru a fi oferite spre împărtășire în celelalte zile.

Pentru a nu întrerupe ajunarea din timpul zilei, s-a stabilit ca această rânduială de împărtășire să fie săvârșită seara, după Vecernie, cu care, în timp, s-a unit, dând naștere Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite, numită și Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul. (Mioara Ignat)