Românii noștri credincioși se-adună-n Casa Pâinii, 

Cântând colinde românești, cum au cântat străbunii. 

De la Adam până în veci s-or naște prunci mereu, 

În toți va pune suflul sfânt eternul Dumnezeu.  

Și dacă s-a născut Hristos, ne-a dat pace cerească, 

Însă stăpânii pământeni n-au vrut să o primească. 

Căci vor să facă legea lor, pe oameni să-i îndrume, 

Să uite tot ce a spus Hristos, zidind o nouă lume. 

Mai ieri erau și pe la noi cutume și tradiții, 

Care împodobeau frumos ce ne-au lăsat părinții. 

Dar nu mai este ce a fost și-ncep ca să apară 

Deprinderi care-nlocuiesc și dragostea de țară. 

Crăciunul, azi, e-nlocuit cu sărbători străine, 

Încât a dispărut ușor din țări cândva creștine. 

Dar nu vă temeți, dragii mei, atât cât vom trăi, 

Iisus Hristos a fost cu noi… El este și va fi! 

Români, voi, care ați plecat la muncă-ntre străini, 

Mărturisiți, oriunde-ați fi, că sunteți buni creștini. 

Iar când Lumina de Crăciun va mistui pământul, 

Să știți că-n fiecare loc se naște iar Cuvântul. 

Și orișicine-n felul său frumos să pregătească 

În grota inimii sălaș, ca Domnul să se nască. 

Uniți în cuget și cântând colinde românești, 

De har umbriți, veți urca lin în sferele cerești. 

Refren: 

Nașterea Domnului 

Aduce omului 

Bucurie mare 

La fiecare. 

Cerul se deschide, 

Steaua se aprinde, 

Îngerii coboară 

Și la noi în țară. 

Fecioara Maria 

Naște pe Mesia, 

Oamenii exultă, 

Colinde ei cântă. 

Iisus, Cuvântul, 

Mântuie pământul. 

Pe cel ce-L primește, 

El îl mântuiește.