Crucea Golgotei și mărul Paradisului

Azi, în duh de sărbătoare, privesc arborii din lunci,

Iar în fructele din ramuri disting semnul Sfintei Cruci.

Mintea-mi face anamneza de pomul primordial

Cu-al său fruct care ascunde sensul existenţial.

Cine cunoştea atuncea că-n pomul din Paradis

Stă ascunsă Sfânta Cruce c-universu-i necuprins?

Aşadar, fii ai credinţei, mergeţi astăzi în biserici!

Veţi găsi pomul vieţii, adumbrind pe cei cucernici.

 

Staţi puţin în umbra Crucii, în smerită cugetare,

Şi din ea veţi primi fructul ca o veşnică mâncare.

Acest fruct va fi şi leacul spre sănătatea fiinţei,

Iar în suflet toţi simţi-veţi ontologia credinţei.

 

Metatemporalitatea va miji în suflete

Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.

Hristos răstignit pe Cruce, cu mâini filantropice,

Va fi izvor de speranţă, în pătimiri hristice.

 

Din iubire pentru tine din cer mâna va cădea,

Iar limanul mântuirii la orizont vei vedea.

Contemporaneitatea pomului din Paradis

Veţi simţi-o autentic, fiindcă Raiul nu-i un vis!